Surghiunirea marilor fotbaliști la tribuna a doua e o coproducție mizerabilă, al cărei scenariu a fost semnat de UEFA, dar a cărei regie ordinară aparține FRF și clasei politice românești.
De două zile, Federația se tot spală pe mâini, spunând că nu ea, ci UEFA i-a trimis pe Hagi, Gică Popescu și Dorinel Munteanu la tribuna a doua. Furtunul e în mâinile lui Mihai Stoichiță, care ne transmite că el a aderat la partidul FRF și că-i urmează neabătut politica. Nici de glumă nu e bună! Stoichiță a vorbit și pentru că Răzvan Burleanu încă n-a scos niciun cuvânt pe subiect, și chiar dacă o va face, va perora ca de obicei, fără să spună nimic.
Episodul de la Austria-Macedonia de Nord nu e primul. De-a lungul celor peste șapte ani de guvernare Administația Burleanu a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a-i ține pe foștii mari fotbaliști departe de luminile rampei. La Podgorica, în 2017, a trebuit să întrebe marele Savicevic, președintele Federației din Muntenegru, de ce n-a fost invitat la dineul oficial și Belodedici, prietenul său, fostul său coechipier de la Steaua Roșie.
Belo se afla în oraș, făcea parte din delegația română, însă n-a avut loc la masa festivă. Apoi a urmat episodul cu cu Hagi uitat în afara tragerii la sorți de la București, din noiembrie 2019, acțiune la care au fost invitați toți cărătorii de mape și ridicătorii de mână din Comitetul Executiv al FRF. Acum, foștii mari internaționali au mers la tribuna a doua, în vreme ce la loja oficială Burleanu a fost înconjurat de tot felul de neofiți în domeniu, a căror singură legătură cu fotbalul este aceea că sunt ștabii momentului în România.
Da, așa este, UEFA a stabilit numărul de invitații de la VIP, dar nu UEFA a decis ca destinatarul uneia dintre ele să fie șeful DNA și nu Gică Hagi. Sau Dan Barna și nu Gică Popescu. Sau federalul Radu Vișan, care a văzut primul meci de fotbal din viața lui după ce a devenit secretar general al FRF și nu Dorinel Munteanu. Cărțile s-au făcut la Casa Fotbalului, iar ideea de a trimite marii internaționali la tribuna a doua (mai era și varianta peluzei) a fost, probabil, întâmpinată cu entuziasm.
Fotbalul nostru e ținut de o sfoară de Răzvan Burleanu și de cealaltă Vasile Dâncu. Al doilea e nașul bisericesc al primului și dacă pe vremea lui Mircea Sandu acuzam cumetriile din fotbal, iată-le revenind acum, în întreaga lor splendoare. Mircea Sandu era Nașul pentru că le ”nășea”, dându-le goluri, ba pe Dinamo, ba pe Steaua. Acum, Răzvan Burleanu e Finul pur și simplu pentru că e finul lui Vasile Dâncu. Iar plictisitorul în discurs sociolog transilvan ține de ani de zile frâiele fotbalului românesc. Burleanu e fațada gelată, globalizată, milenaristă. Eminența cenușie e Dâncu. Problema e că insipidul orator ardelean ține prost acele hățuri, iar fotbalul se duce de râpă.
Am văzut la loja VIP acel gen de politicieni pe care nu ni i-am fi închipuit niciodată acolo. Acum doi-trei ani, unii dintre ei erau prin Piața Victoriei și strigau ”Corupția ucide!” și Noaptea ca hoții!”. . Acuma nu mai ucide corupția? I-a trecut vreo clipă prin minte vreunuia dintre privilegiații de la zona VIP să ia propria invitație și să i-o ofere lui Gică Hagi, iar el să meargă la tribuna a doua? În mod cert Hagi n-ar fi acceptat un astfel de favor, însă Dan Barna, să zicem, dacă ar fi făcut astta, ar fi intrat în istorie.
Dar de fapt Dan Barna intrase deja în istorie, încă din campania sa electorală, când a vrut să-i dea autograf lui Emeric Ienei. Cine ești tu, Dan Barna? Tu lui nea Imi, trebuie să-i ceri autograf, nu să-i dai! N-are nimeni nevoie de autograful tău, nereușitule!