EXCLUSIV Povestea emoționantă a celor 24 de înotători ucraineni stabiliți la liceul sportiv din Suceava. „Am fost speriați, acum ne-am obișnuit. Ne e dor de casă, de pace!”

EXCLUSIV. Viața de refugiat a celor 24 de înotători ucraineni stabiliți la Liceul Sportiv din Suceava. ”Eram speriați la început, dar acum ne-am obișnuit. Ne e dor însă de casă, de pace!”

La Suceava, valul de refugiați din Ucraina s-a revărsat încă din primele ore ale declanșării ofensivei ruse în țara vecină. Iar la 48 de ore după ce războiul a pornit, printre miile de copii și femei fugite din calea armelor s-a numărat și un grup de înotători, preluați imediat de liceul sportiv din localitate. 

Au fost mai întâi 10 tineri, lotul s-a extins apoi la 24 de suflete. Toți sunt găzduiți și azi de LPS Suceava, iar orașul încearcă să-i integreze sportiv, cultural, emoțional. Chiar și turistic, prin câteva vizite la Mănăstirea Dragomirna, la cetatea lui Ștefan cel Mare de la porțile urbei. 

”Părinții au fost dezorientați, au vrut să-și pună copiii la adăpost”

Ce pauză ia David Popovici după Jocurile Olimpice: “Fără înot, fără bazin”

Fantasticul David cucerește din nou Parisul! Merge în finala de la 100 de metri cu…

”Cazarea o asigurăm în căminele liceului, masa o suportă un restaurant, cei de la Decathlon le-au pus la dispoziție echipamente, le-am oferit juniorilor posibilitatea să se pregătească și la alte discipline sportive. Fac antrenamente zilnic la bazinul LPS, au mers inclusiv la campionatele naționale de natație de la Bacău, unde au participat în afara concursului. Încercăm să ajutăm cu absolut tot ce este posibil”, spune directorul LPS, Ciprian Anton.

Liudmila Slidețka e antrenoarea care-i însoțește pe sportivii cu vârste între 9 și 17 ani. Ea e și coordonatoarea pe regiunea Cernăuți a federației naționale de natație: ”Decizia de a veni în România am luat-o datorită susținerii prietenilor noștri de aici. Ne-au întrebat dacă ne pot ajuta cu ceva și, din cauza situației dificile din Ucraina, am hotărât imediat să ne mutăm la Suceava. La început am crezut că va fi vorba de numai câteva zile, dar, din păcate, lucrurile s-au extins. Sunt băieți și fete provenind de la mai multe cluburi, din diferite regiuni ale Ucrainei, inclusiv de la Kiev. Părinții erau dezorientați, dar primul lor gând a fost să-și pună copiii la adăpost. Aici au posibilitatea să se antreneze departe de stresul bombelor, al armelor, al sirenelor, feriți cumva de influențele psihologice negative din Ucraina”.

”Am prieteni lângă Bucha: casa distrusă, le-au furat și furculițele”

Sunt chiar puști din lotul național al Ucrainei la Suceava, după cum spune Liudmila Slidețka: ”Pentru toți e destul de greu, mai ales că informația circulă rapid și văd ce se petrece acasă. N-au cum să nu fie marcați, dar, cu programul local și cu atenția pe care ne-o acordă gazdele noastre, încercăm să nu fie foarte afectați. Înainte, nu prea știam multe despre România, părea o țară neinteresantă, dar, în această perioadă, am luat contact cu oamenii, cu cultura și cu obiceiurile. Și-au schimbat părerea total. Acum au ocazia să înțeleagă și ce înseamnă empatie, să acorzi o susținere adevărată, nu doar din gură”.

Vorbește cu emoție despre ceea ce se întâmplă în Ucraina: ”Am prieteni și cunoștințe în multe colțuri ale țării, inclusiv în zonele foarte afectate, precum Cernihiv, Nikolaiev, Harkov, Kiev. Niște amici locuiau chiar lângă Bucha, unde a fost descoperit acel masacru produs de ruși. Mi-au povestit că s-au întors, și-au găsit casa distrusă, toată aparatura de valore furată, le-au luat până și furculițele și cuțitele. Nu mi-e ușor în aceste zile, dar caut să mă controlez și sper că momentele bune se vor întoarce cât mai repede”. 

Igor vrea să studieze în România

Mișa e fiul Liudmilei. ”Îmi place mult aici pentru că, pe lângă antrenamentele de natație, mai facem volei, handbal sau alte sporturi. Nici nu mai simt că e război în Ucraina”, spune puștiul. ”Eram speriat la început, dar m-am obișnuit deja și m-am adaptat foarte bine”, îl completează mezinul grupului, Maxim. Iar Igor, 17 ani, cel mai ”vârstnic” din lot, mărturisește că și-a propus deja să se stabilească în România, pentru studii.

Tuturor le e dor de locurile natale, de părinți, cu care vorbesc pe video. ”Măcar aici ne știu mai în siguranță și stau ceva mai liniștiți”, adaugă Igor. Dar îi e greu să-și ascundă apăsarea: ”Oricât de bine ne simțim în România și oricât de amabili sunt oamenii, nicăieri nu e ca acasă”. 

Club de lectură la biblioteca Bucovinei

Suceava încearcă însă să-i ducă mai aproape de Ucraina și prin biblioteca Bucovinei ”I.G. Sbiera”. Instituția organizează în fiecare zi de joi un club de lectură, dar și alte activități dedicate refugiaților, pe categorii de vârstă. 

Explică directorul Gabriel Cărăbuș: ”În 2011-2012, am derulat un proiect transfrontalier împreună cu biblioteca ‘Mihail Ivasiuc’ din Cernăuți. Am realizat un schimb de câte 1.000 de cărți pentru comunitățile aferente din Ucraina și România. Nu ne-am gândit niciodată că aceste cărți vor ajunge să fie de folos într-un context dramatic precum cel de azi. Punem acum în valoare colecția în limba ucraineană, dar dezvoltăm și preocupări suplimentare, cu titlu interactiv, pentru a capta cât mai mult atenția celor cărora le e dedicat proiectul. Vrem ca, împreună cu Liceul Sportiv, să-i facem pe micii înotători să uite puțin de ororile războiului și să se simtă integrați în mediul social în care conviețuiesc”. 

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...