EXCLUSIV. Ana Pascu, doamna scrimei românești, cel mai longeviv președinte de federație. Cum am ratat organizarea unui campionat mondial și reacția halucinantă a unui sponsor. „Iar veniți să cerșiți?”

„De-asta îmi fac și de lucru, altfel, pur și simplu, înnebunești. Aici e lumea mea, am lucrat 31 de ani ca președinte, unde să mă duc? De șase ani nu am mai mers nici măcar la un spectacol. Nicăieri!”.

La 77 ani, Ana Pascu, fosta floretistă medaliată olimpic și cel mai longeviv președinte de federație din sportul românesc – între 1982 și 2012 în fruntea FR Scrimă- , în prezent președinte onorific și vicepreședinte al Federației Internaționale de Scrimă, continuă să meargă, zilnic, la biroul său de la FRS. Lucrează, ajută, încearcă să uite de suferința unei mame care și-a pierdut singurul fiu”. Pentru că, uneori, chiar și mamele sunt „înfiate”.

„Pe mine, copiii ăștia de aici, de la federație, m-au salvat de depresie și țin să le mulțumesc din suflet”

Într-un interviu acordat pentru PlaySport.ro, doamna scrimei românești vorbește, printre satisfacții, regrete, reproșuri și umilințe, despre trecutul și viitorul unui „sport-tezaur” pentru România.

Comandantul CSA Steaua a fost dat afară pentru că voia să lase FCSB în Ghencea.…

Cazul de dopaj al Mariei Boldor a șocat-o pe Ana-Maria Popescu: „Nu pot să comentez…

NU RATA PARTE A DOUA A INTERVIULUI. Cu lacrimi în ochi, la șase ani de la incendiul din Colectiv, în urma căruia Alexandru Pascu, fiul său și basistul formației Goodbye to Gravity, și-a pierdut viața, Ana Pascu a rămas cu multe întrebări fără răspuns, o durere imposibil de cicatrizat și sute de perne inundate, noapte de noapte, în lacrimi: „Nu știu ce s-a întâmplat în avion. Au plecat cu un avion care nu avea nimic…”

Punctele primei părți din interviul oferit de Ana Pascu pentru PlaySport:

• „După Rio nu am avut bani să construim o echipă care să vină din urmă”;
• „Personal nu mi-a plăcut gâlceava Anei de la revenirea din Japonia. Nu aduce nimic bun sportivului care declanșează așa ceva. Și-a dat seama și ea”;
• Ana Pascu spune că Ana Maria Popescu nu o să continue și la Jocurile Olimpice de la Paris: „Cât am vrea, un sportiv nu e etern în arenă. La un moment dat trebuie să se lase”;
• Suferințele unui campion. „Am fost operată la ambele șolduri. Și umărul și picioarele. De unde? De la scrimă! În acest an, pe 31 martie, m-am operat la șold”;
• Ana Pascu a dezvăluit că, luna viitoare, Marius Florea, președintele FR Scrimă, poate prelua funcția de vicepreședinte al Federației Internaționale de Scrimă, post ocupat, în prezent, de fosta floretistă;
• Cum a ratat România organizarea unui campionat mondial. Bănicioiu, „ministrul avem de toate”, nu a găsit 600.000 de euro pentru finanțarea unui asemenea eveniment.
• NU RATA PARTE A DOUA A INTERVIULUI. Cu lacrimi în ochi, la șase ani de la incendiul din Colectiv, în urma căruia Alexandru Pascu, fiul său și chitaristul formației Goodbye to Gravity, și-a pierdut viața, Ana Pascu a rămas cu multe întrebări fără răspuns, o durere imposibil de cicatrizat și sute de perne inundate, noapte de noapte, în lacrimi: „Nu știu ce s-a întâmplat în avion. Au plecat cu un avion care nu avea nimic…”

S-a așternut amintirea peste Jocurile Olimpice de la Tokyo, acolo Federația Română de Scrimă a câștigat o singură medalie, argintul Anei (n.r. Ana Maria Popescu) la spadă. Sunteți mulțumită?

E foarte puțin, însă să nu uitați că, înainte de Tokyo, s-au lăsat două echipe medaliate și la olimpiadă și la campionatele mondiale. Atât le-a fost suficient. În ultimii 20 de ani, nu spun 31, cât am fost eu președinte, de la o singură ediție a Jocurilor Olimpice ne-am întors fără medalii, de la Atena. Din 1956 și până în prezent am luat 17 medalii. Am avut o cursivitate, o idee pe care am urmat-o. Asta pe lângă campionatele mondiale, europene, Grand Prix unde, în total, sunt 234 de medalii. Pentru un sport ca al nostru, care, trebuie să o spunem, este exclusivist … un sport scump. Noi tragem cu un costum de 800 newtoni, ceea ce echivalează cu o veste de protecție antiglonț. Și ăsta costă, iar costumele metalice, dacă agăți un fir, trebuie să-l arunci, că nu o să poți să-l coși.

„A fost vina mea că nu am avut sponsori”

După Rio, când am cucerit aurul cu echipa fetelor, dumneavoastră ați avut un mesaj clar: „Ne trebuie o restructurare profundă”. La Tokyo avem acest strigăt- manifest al Anei, să înțeleg că nu am învățat nimic între Rio și Tokyo?

Trebuia să facem schimbarea de echipe, strategia o aveam, însă trebuia să mai avem și bani. Știți ce înseamnă banul? Selecția, pregătirea, după ce sportivul crește trebuie să-i dai concursuri, iar noi nu am avut bani să construim a doua echipă sub cea pe care am trimis-o la competițiile mari. Nu a existat! Și dacă nu-i trimiți pe copii la concurs, nu vor mai mai veni în sală, nu vor mai fi interesați.

5,3 milioane lei este suma alocată către FR Scrimă în 2021, a treia ca valoare după canotaj și handbal. E puțin?

Da!

De cât ar trebui pentru ca lucrurile să poată funcționa așa cum vă doriți?

Cred că opt milioane ar fi fost suficient să construim, să apelăm și la copiii care trebuie să vină din urmă. Să știi că noi am făcut deja un pas extrem de important, am contactat niște sponsori, care sunt mici, nu sunt mari, dar au suflet. Am reușit și asta este mare lucru, să facem din sala asta o sală frumoasă. Nu este pentru scrimă, e foarte mică, extrem de mică, are doar șase planșe. Alții au săli cu 62 de planșe! La noi în sală este imposibil să antrenezi 6 arme, trei la fete, trei la băieți.

Mi-ați spus de sponsorii pe care ați reușit să-i aduceți. Înainte nu puteau fi găsiți?

Au fost diferite etape în evoluția țării noastre. La un moment dat, dacă dădeai niște bani, cu sportul, imediat veneau DNA-ul, „ADN-ul”, cine știe ce control care-i luau la puricat pe cei care ar fi vrut să sponsorizeze. Și oamenii ăștia care ar fi vrut să ajute, ne spuneau că, dacă vrem, vă dau așa… iar eu pe sub mână nu am primit bani. Niciodată! Că am fost stupidă, am fost stupidă probabil, nu știu! Alții probabil că au făcut, eu nu, nu am fost crescută în felul ăsta. A fost vina mea că nu am avut sponsori. M-am dus de două ori și am explicat și am cerut niște bani, însă mi-a fost rușine de răspunsul pe care l-am primit.

Care a fost răspunsul?

Chiar vreți să-l știți?

Cu siguranță!

Mi-au spus așa: „Iar veniți să cerșiți?”

Și nu ați mai putut trece peste acest… „iar veniți să cerșiți”?

Nu. Nu e genul meu. Și dacă nu am ce să mănânc, nu mănânc, așa sunt construită, educată.

Pot să vă întreb cine a spus treaba asta?

E o poveste care nu-mi place, sunt și ei din sport, nu vreau să intru în detalii, nu-mi face bine. Dar vă spun precis, așa au zis, „iar veniți să cerșiți”. Se organiza un concurs de tenis internațional și ei aveau bani, au găsit sponsori, m-am dus și eu la unul dintre sponsorii lor, unde să mă duc? Sigur că puțin așa am mai primit, că nu am murit, am avut și căldură iarna, ce să spun, cât pentru supraviețuire.

„Ana nu o să continue pentru următoarea olimpiadă”

Cum ați perceput discursul pe care Ana Maria Popescu l-a avut în momentul în care s-a întors din Japonia?

Scrima este un sport practicat de oameni, să zicem, puțin mai elevați și, personal, nu-mi plac foarte mult gâlcevile astea, nu aduc nimic bun sportivului care declanșează așa ceva. Și-a dat seama și ea, însă era după un drum îngrozitor, obosită, frântă, nemulțumită că nu a luat medalia de aur. Uite aici era după Beijing (n.r. arată spre un tablou în care este înrămat un interviu al Anei Popescu din Gazeta Sporturilor.

În 2008, sportiva a câștigat argintul la individual), uite ce spune: „nu sunt fericită, sunt doar mulțumită”. Și atunci, când ai pe umeri o chestie de-asta, că ar fi trebuit să aibă în spate toată echipa pentru o siguranță, pentru că dacă ai spatele acoperit tragi mai relaxat, nu ești așa încordat. Domnul Novak nu a avut nicio vină, venise de puțin timp, ce putea să facă? Ana a avut dreptate cu problemele pe care le-a ridicat. Ana a fost un sportiv absolut deosebit!

De ce spuneți a fost când vă referiți la sportivul Ana Maria Popescu?

Pentru că ea nu o să continue pentru următoarea olimpiadă.

Ea nu a spus-o!

Bine! Nici nu o să se lase mâine, însă, cât am vrea, un sportiv nu e etern în arenă. La un moment dat trebuie să se lase. A renunțat la tinerețe, practic îți pierzi tinerețea pe planșă, când poate ai fi putut să ajungi un doctor bun, un inginer, un IT-ist, a ales scrima și de-asta este senzațională. Poate lumea spune că nu e vreun mare lucru, că tot aud că spun mulți că sportivii au rentă viageră. Nu e așa, sportul doare. Fizic. Și vă dau exemplul meu, am fost operată la ambele șolduri. Și umărul și picioarele. De unde? De la scrimă! Acum, pe 31 martie m-am operat la șold.

„Modestia mea a fost mult prea dăunătoare. Și am putere să o spun. Copiii ăștia care au venit în locul meu sunt mult mai buni decât mine”

Ați spus, ca un reproș pe care l-ați avut la adresa mandatului în fruntea federației că nu i-ați adus mai mult pe sportivi în fața reflectoarelor…

Așa e. Recunosc. Niciodată nu mi-a plăcut să promit și să nu mă țin de promisiune. Am preferat să fim mai modești, obiectivi și poate că aici am pierdut de două ori. În fața miniștrilor, cărora trebuia să le prezint bugetul și, în loc să mint și să spun 5 milioane, 10 milioane, întodeauna am zis exact suma minimă de care aveam nevoie. Modestia mea a fost mult prea dăunătoare. Și am putere să o spun. Copiii ăștia care au venit în locul meu sunt mult mai buni decât mine, mult mai buni și mult mai agresivi, fac mai mult decât am făcut eu, sunt mai curajoși, se duc la bătaie cu oricine. Și așa trebuie să te comporți în viață! Le-am și spus, nu faceți ca mine la capitolul ăsta, că nu e bine, urmați-mă când vine vorba de știința de sport, acolo m-am priceput, am dat tot și s-a văzut. Rezultatele nu au fost întâmplătoare și nu au venit numai din bani, mai vin și din ce înveți, din ce știi să faci, iar scrima este un sport care nu te iartă.

România nu a organizat vreun campionat mondial sau european. Este și asta o supărare rămasă în urma mandatului dumneavoastră în fruntea Federației?

Da! Acum vreau să obțin un campionat mondial, să-l organizeze ei, eu o să dau tot ajutorul posibil. Dar în 2014 m-am dus la președintele FIE (Federația Internațională de Scrimă), am cerut asta. Și am obținut organizarea campionatului mondial. Era ministrul ăsta, stomatologul… (n.r. ezită câteva secunde)… uite că nu-mi mai aduc aminte. Bănicioiu! I-am spus ce vreau, a zis că e de acord și am ajuns la același… Costă! Exista o singură locație unde se putea face, la Romexpo, cu amenajările respective. Avem nevoie de un interval între 6 și 9 zile, ar fi venit 1500 de oameni și am cerut un preț mai bun, să pot să organizez. Au vrut 600.000 de euro! Mi-am făcut socoteala că mai am nevoie de încă 600.000 și o să fac campionatul mondial. Am mers pe la toate cunoștințele mele, am cerut ajutor, am făcut rost. Și i-am spus lui Bănicioiu. Știți ce mi-a răspuns? Păi cum adică 1,2 milioane euro? Mai ieftin nu am cum, e minim pe lume, mai ales dacă nu primesc sala mai ieftin.

Și cum s-a terminat?

Mi-a zis: „Doamnă! Intrăm în pușcărie! Cum așa ceva!” Mi-a spus că nu poate da o asemenea sumă, mă refer la acești 600.000. Și cu asta s-a terminat, cu lacrimi în ochi i-am dat telefon președintelui FIE și i-am spus că îmi pare rău.

Peste un an de la întâmplarea povestită de Ana Pascu, Nicolae Bănicioiu, de data asta în funcția de ministru al Sănătății, spunea, în plină criză în urma incendiului de la Colectiv în care Alexandru Pascu, fiul fostei floretiste, și-a pierdut viața că: „nu avem nevoie de nimic, avem tot ce ne trebuie pentru a-i trata pe răniți în România”.

Și cât de dezamăgită ați fost?

Am fost. Atunci, la echipa de sabie, era antrenor Mihai Covaliu. Și a fost așa de supărat! Cu el am fost să negociem, să vorbim, să rugăm. Când a fost candidatura pentru COSR, i-am spus să se ducă, că e deja târșâit, știe ce i se poate întâmpla, cunoaște ce răspunsuri o să primească, suportă altfel, cu demnitate.

Sunteți, în continuare, vicepreședintele Federației Internaționale de Scrimă, un post cheie în aceste for. Ce înseamnă, pentru România, această poziție?

Da! Mă bucur că ați deschis acest subiect, e bine să vorbim și despre viitor. Luna viitoare avem congresul, alegerile și noi i-am depus candidatura lui Marius Florea (n.r. președintele FR de Scrimă) în locul meu. Să dea Dumnezeu să intre, pentru că… ești acolo, exiști. Nu ești acolo, nu exiști. Înseamnă să fii arbitrat corect, să se poarte cu tine corect, să știi, să fii avizat.

De ce vreți să vă retrageți?

În primul rând pentru că ei sunt tineri și trebuie să își ocupe, încet, încet, multe locuri în federația internațională. Cum se spune, trebuie să schimbe garnitura, iar eu am datoria să-i ajut. La asta lucrez acum, cu Zoom, cu moom, cu ce se poate în vremurile astea, pentru că strategia noastră este în concordanță cu a federației internaționale, nu poți să faci de capul tău.

„Ne-am gândit să aducem și antrenori din străinătate”

M-ați făcut să râd. Cum vă descurcați, la 77 de ani, cu Zoom, „moom?”

Mă mai ajută copiii ăștia, însă nu-mi sunt străine. Ei sunt la curent, brici! Sunt așa împăcată, mulțumită cu ce vine din urmă.

Dar acolo, pe planșă, ce vine din urmă?

Am făcut o strategie! Un cerc de cadeți, juniori, seniori și under 23, în națională am băgat opt sportivi, nu trei, cât trag pe planșă. La seniori opt, la juniori opt, la cadeți opt. Prin centrele olimpice, antrenați, aici, la federație, cu un mic suport din partea noastră, am pregătit până la 15 ani și este, deja, un pas înainte. Și asta înseamnă că trebuie să facem rost de bani, nu-i avem încă, însă o să facem rost. Trebuie!

V-ați gândit să aduceți și antrenori din străinătate?

Da. Ce avem acum foarte bun, spadă fete și spadă băieți și am vrea să aducem și de afară. Și la sabie pot fi discuții. Cum noi am cedat antrenori, vrem să și aducem. Însă, la fel de important, este să-i școlim pe cei care sunt. Am luat legătura cu două țări, Ungaria și Franța, e foarte important să-i pregătim. Ei vin de pe planșă și se fac profesori, însă nu știu exact etapele prin care trebuie să treacă un copil. Predau din ce au învățat, la rândul lor, de la profesorii lor. Și lucrurile s-au mai schimbat, nu sunt updatați. Să știți că nu stăm cu mâinile în sân.

În contextul acesta, la Paris, la Olimpiada din 2024, credeți că scrima o să reușească rezultate mai bune decât la Tokyo?

E și greu, e și devreme să spunem. Greu, extraordinar de greu. S-ar putea, vă spun și unde, la sabie băieți. Unde, și-i mulțumesc din suflet lui Tiberiu Dolniceanu, care după ce s-a lăsat, a acceptat să fie antrenor la lotul mare și e extraordinar. Ce l-a făcut să lase mâinile în jos înainte de Tokyo, nu știu, dar cred că și-a dat seama că a făcut o greșeală, poate că atunci nu a realizat că trebuie să mai întoarcă ceva celor care l-au făcut mare. Și-a revenit! Noi, în general, nu suportăm să fim atinși, trebuie să lovim fără să fim atinși, iar el nu și-a putut schimba mentalitatea asta.

Avem temerea că scrima, care a produs un tezaur pentru sportul românesc, poate ajunge ca gimnastica!

Nu, nu o să ajungă. Nici nu vreau să mă gândesc.

Ați fost în fruntea federației și înainte de 1989, începând cu 1982 și, după Revoluție, până în 2012. Când a fost mai bine?

Vă spun sincer, după Revoluție!

De ce?

Am avut posibilitatea să discutăm, să negociem cum se spune acum, bine, a fost în funcție de cel care a condus sportul. Au fost și oameni care au înțeles, însă au trecut și unii care nu au înțeles nimic. Și aici e tragic. Să știți că eu mă bucur că este un sportiv la cârma ministerului, pentru că înțelege, a transpirat, știe ce efort există, indiferent că el face ciclism și noi scrimă. Cel puțin pricepe efortul făcut de un sportiv. S-a simțit când a fost un ministru fost sportiv în funcție. Și Lipă și Gabi Szabo au făcut foarte mult pentru federațiile de performanță. Și după 1989 am putut să avem strategia noastră, nu cea impusă, pentru că, la un moment dat, noi aveam o strategie de antrenamente de 1500 de ore obligatoriu și fiecare antrenament trebuia să aibă patru ore. Nu eram de capul nostru. Impuneau un sacrificiu fizic extraordinar de mare pe care, acum, dacă ai pune un copil, scuzați-mă, însă e deja abuz.

• Ana Derșidan Pascu s-a născut în București, la data de 22 septembrie 1944. A început scrima la 13 ani, specializarea floretă și a câștigat, la Campionatele Mondiale, titlul la echipe, în 1969, două medalii de argint, în 1965 și 1970, tot la echipe, un bronz la individual în 1971, cinci medalii de bronz la echipe, în 1961, 1967, 1973, 1974 si 1975.
• A participat la trei ediții ale Jocurilor Olimpice, iar în Mexic (1968) și la Munchen (1972) a fost medaliată cu bronz.
• Între 1980 si 1982, a lucrat ca profesor – antrenor la Clubul Sportiv Școlar nr. 1 București, iar din 1982 la Federația Româna de Scrimă, pentru început, a fost secretar general, iar din 1994 președinte executiv.
• În cadrul Federației Internaționale de Scrimă (FIE), a fost membră a Comisiei de organizare, din 1983, a celei de competiții din 1996, si a celei de arbitraj, din 1998. A devenit membru al Comitetului Executiv al FIE, din 2000, iar din 2004, vicepreședinte al FIE.
• Din 2004 este si vicepresedinte al Comitetului Olimpic si Sportiv Român.
• A primit titlurile de Maestru al Sportului si Maestru Emerit al Sportului, iar în 2000 i-a fost conferit Ordinul național „Pentru Merit” în grad de ofiter. (sursa: www.cosr.ro)

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...