VIDEO. Supărarea familiei Hîldan. Rudele „Unicului Căpitan” au lipsit de la cimitir când echipa l-a omagiat pe Cătălin. „E prima oară în 22 de ani când nu am fost. După decesul tatălui meu nu am mai fost legat de FC Dinamo”

Cine te-a dezamăgit din toată această sferă a lui Dinamo. Să spunem în ultimul an, dacă prindem și retrogradarea și tot ce s-a întâmplat?

Sunt niște lucruri care s-au întâmplat doar în dreptul familiei mele și nu aș vrea să pun degetul și să arăt sau să deschid o rană care nici acum nu este închisă, dar așa cum am spus merg înainte și trag concluziile necesare.

„După decesul tatălui meu, am făcut un pas în spate, mare de tot și nu am mai fost legat cu absolut nimic de FC Dinamo București. Nu există niciun telefon, mail, nimic, zero. Și poate ar fi trebuit să fiu sunat”

Nu am văzut un element pe 5 Octombrie (n.r. ziua comemorării lui Cătălin Hîldan). Nimeni din familia ta nu a fost la mormânt când a venit echipa…

Da. E adevărat, nu am fost, e prima oară în 22 de ani când nu am fost. Și nu am fost din anumite considerente pe care nu vreau să le spun acuma.

Am înțeles, îți respect treaba asta! Ai votat la alegerile DDB?

Nu! După decesul tatălui meu, am făcut un pas în spate, mare de tot și nu am mai fost legat cu absolut nimic de FC Dinamo București, dar absolut nimic. Nu există niciun telefon, mail, nimic, zero, nimic. Și am respectat… poate, poate ar fi trebuit să fiu sunat, pentru că am trecut printr-o perioadă foarte grea. Sunt șapte luni de la moartea tatălui meu, pentru mine a fost o lovitură uriașă, pentru că l-am dus să se facă bine și… și a doua zi nu a mai fost. Adică nu era ceva care să mă pregătească în timp, să fiu conștient în timp. S-a întâmplat brusc și la șapte luni de zile… nici acum nu pot să spun că mi-am revenit foarte bine. Probabil din acest motiv am fost și eu mai retras, dar cred că…

„Sunt niște chestii care sunt la mine în suflet și le țin acolo”

De la cine trebuia să vină telefonul ăsta?

Nu neapărat de la cineva anume, poate ar fi trebuit… nu știu, altfel, să se găsească soluții, niște căi de comunicare, lumea știe unde lucrez, știu toți unde să mă găsească. Poate, cine știe, nu aș vrea să intru în foarte multe detalii, sunt niște chestii care sunt la mine în suflet și le țin acolo.

Spune-mi, te rog, cum a perceput Cătălin Hîldan junior dispariția lui nea Marin, pentru că ei erau o echipă? Practic nu exista antrenament al juniorului la care bunicul lui să lipsească

A fost foarte greu și pentru el. Și băiatul meu este foarte tare, un copil care, în primul rând, este cuminte, introvertit, care duce greul, lucruri grele pentru vârsta lui. Au fost o echipă foarte bine sudată, de mic, de la nouă ani, l-a dus peste tot, la toate terenurile, toate antrenamentele, nu a lipsit la niciun antrenament, la niciun meci. Și atunci când mergeau în mașină discutau o gramadă de chestii. Și l-a dus spre teren și la întors spre casă. Este o pierdere incomensurabilă pentru el și știu cât de mult își dorește să reușească ca tata, de acolo de sus, să-l privească satisfăcut. Și pentru el, mereu, asta era o presiune.

IDEE. Într-un interviu oferit PlaySport.ro în 2021, Cristi Hîldan povestește cum Marin Hîldan mergea alături de cei doi băieți pe maidanul din cartierul Vitan. 

Tata venea de la muncă la ora 16 și, de la ora 17, toată vara mergea cu noi la Olimpia și ne era un fel de antrenor. Eram vreo 7-8 copii și tata ne strângea și ne ducea pe Olimpia, între 10 și 13 ani, făceam sport deja, eu la rugby, Cătălin la fotbal. Disputam și meciuri, aveam echipe cu toți copiii din cartier, noi, în echipă eram 7 sportivi și jucam, de dimineață și până seara, cu blocul nu știu care, cu țiganii de nu știu unde. Jucam „două goluri sau 10 minute” și tata ținea timpul. Nu ne scotea nimeni! Nimeni! Ani de zile nu am pierdut, după mult timp am luat o bătaie. Și atunci să vezi cât am plâns amândoi!”

„Dacă s-ar fi vrut ca băiatul meu să debuteze pentru Dinamo București, se putea”

Care era visul lui nea Marin în legătură cu nepotul său?

Sincer? Era să-l vadă și pe el să joace la Dinamo!

În prima echipă? A existat un moment, cel de la Kiev (n.r. Cătălin Hîldan junior a fost introdus în amicalul pe care Dinamo l-a disputat la Kiev, în 2021, în compania celor de la Dinamo Kiev)

Da. Îți spun cinstit că acolo ar fi trebuit să merg și eu alături de tata și de băiatul meu. Mai mult, eu l-am împins pe tata să se ducă, eu am rămas acasă, că am avut meci și tata mi-a zis că se se duce cu plăcere pentru două lucruri, pentru nepoțelului lui, că așa-i spunea și pentru suporteri. Că știi, dacă îți aduci aminte, atunci a fost vorba despre o strângere de fonduri, s-au strâns undeva la două sute și ceva de mii de euro și tata a răspuns, cum am făcut și eu și băiatul meu și familia mea. Când e vorba de Dinamo și de suporteri răspundem, mereu, prezent! A fost foarte încântat, îmi aduc aminte că l-am luat del a aeroport, era și Gigi Mulțescu și îmi poveste de tata, că a fost foarte emoționat. Bine… și eu am fost extrem de emoționat când am văzut prezentarea echipei și când a intrat pe teren, în sufletul meu să nu fi fost! Are tricoul acasă, și-l păstrează cu mare cinste, bucurie și… poate dă Dumnezeu să…

Asta spui, că visul lui nea Marin era să-l vadă pe Cătălin Hîldn junior în echipa lui Dinamo, poate într-un meci oficial…

Și, sincer, dacă s-ar fi vrut, se putea! Ideea este în felul următor, dacă s-ar fi vrut ca băiatul meu să debuteze pentru Dinamo București, se putea. Îmi aduc aminte că au fost meciuri și în 5 Octombrie și, dacă vrei să debuteze, cum au debutat foarte, foarte mulți alți jucători, dar foarte mulți, exista și regula aceea, dacă ai fi vrut, ai fi putut să-l bagi măcar un minut și gata. Nu contează, nu vreau să îmi aduc aminte de lucruri din spate, așa a fost să fie, am respectat orice decizie și mergem înainte, ne vedem de drumul nostru.