VIDEO-REPORTAJ. Navetiști spre „vreau să ajung cineva în viață”. POVESTEA puștilor care, pentru a face sport, bat 50 de kilometri, cu trenul, de trei ori pe săptămână

• PlaySport.ro vă prezintă povestea elevilor din Gălbinași care, pentru a face sport, fac naveta, de trei ori pe săptămână, din satul lor din județul Călărași și până în centrul Capitalei;
• 50 de kilometri dus-întors și 90 de minute de antrenament intens. Elevii vin cu trenul, apoi își continuă itinerariul cu metroul. Cu o voință de fier, călare pe drumul de fier… pentru a trage de fiare;
• Copiii sunt implicați într-un program social, The Forge Academy, inițiat de Mihai Ivan, un fost halterofil;
• Din cauza pandemiei, puștii nu au mai beneficiat de autocarul pus la dispoziție. Însă nu au renunțat și, singuri, au propus să se deplaseze, la București, cu trenul;
• PlaySport.ro a petrecut o zi alături de elevii din Gălbinași. Un reportaj început în satul aflat la 25 de kilometri depărtare de Capitală, în județul Călărași, continuat în drumul puștilor spre sală, apoi la antrenamentul care i-a stors de vlagă. O poveste despre determinare, limite și dorință.
• A fost ultima sâmbătă în care „Gălbinașii” au venit la București. Vineri, autoritățiele au închis, din nou, sălile din Capitală, astfel că puștii rămân în satul lor, departe de sâmbetele lor frumoase.

„Axel Gerschlauer și-a dat seama că ia amploare un fenomen grav. În ultimele trei săptămâni dinaintea Crăciunului, trei tineri au ajuns la cabinetul medicului pediatru din Bonn, după ce și-au provocat tăieturi grave pe antebraț. Trei tineri în trei săptămâni. De obicei are un astfel de caz pe trimestru sau chiar la fiecare șase luni. Deviații de comportament, mulți copii au devenit mult mai grași. Consumul media a scăpat de sub control”.  Într-un reportaj Deutsche Welle difuzat la începutul lunii februarie, Axel Gerschlauer, medic pediatru în Bonn, Germania și purtător de cuvânt al Asociației federale a Pediatrilor din Renania de Nord, trage un semnal de alarmă în ceea ce privește efectul crizei Covid-19 asupra copiilor. Peste tot în lume, pandemia a luat vieți. Pe altele le-a schimbat. Bătrâni, salariați, șomeri, adolescenți sau copii. Tuturor, pandemia ne-a sluțit rutina.

Simona Halep, în cel mai sincer interviu pe care l-a dat în ultimii ani. A…

INCREDIBIL! Câți copii are, de fapt, Ion Țiriac. S-a aflat după ce a vorbit prima…

Lungul drum spre sală

În Gălbinași, România, la 25 de kilometri distanță de București, 11 copii cu vârste între 12 și 16 ani călăresc treptele trenului sosit în halta uitată de lume din mijlocul câmpului. De pe aceste dale știrbe, dintre linii, începe, de trei ori pe săptămână, ora lor de sport. Urmează un drum de 45 de minute cu trenul, apoi alte 15-20 minute cu metroul, de la Republica la Timpuri Noi, plus o stație și jumătate tocată la pas. La destinație îi așteaptă fiare, orgoane și limite depășite. Gantere, tracțiuni, haltere, cățărare, praf de magneziu și muzică. Rock.

Și înapoi. Din nou pe jos, curentul de la metrou, același tren și peronul din Gălbinași. 50 de kilometri dus-întors, două ore și jumătate pe drum. Totul pentru 90 de minute de antrenament. De mișcare și sănătate.

Florina, Mihai, Cristi, Cristina, Ana, Alex, Florin, Adi, Iulian, Ionuț și, din nou, Alex fac parte dintr-un program social, în care… „ei trebuie doar să vină”. La început, înainte de pandemie, erau 40 de copii. Acum au rămas 15. Azi, într-o zi de sâmbătă, prezenți sunt 11. În alte dăți, mai ales în timpul săptămânii, uneori, vin 4 sau 5. Povestește Mihai Ivan, omul care a mers la Gălbinași, i-a strâns pe micuți și-i pregătește de mai bine de un an de zile. Și ei vin. Cu voința lor de fier, pe același drum de fier. Indiferent de zi, de vreme. Fie ploaie, zăpadă sau vipie. Pandemie. Înainte aveau un autocar care-i aducea din Gălbinași până la ușa sălii, însă, din cauza restricțiilor, s-a pierdut finanțarea. „Și, cum, domnule profesor, din cauza asta noi nu o să mai venim la sală? Mergem cu trenul!”. Pentru puștii din Gălbinași nimic nu e greu. Pandemia nu poate fi o scuză, nu lasă loc de „nu se poate”. Tardivul „aia e” nu se strecoară în limbajul lor. Pandemia rămâne o joacă cu măști.

Antrenamentul

Alex ridică haltera la piept și o împinge, dintr-o fandare, spre tavan, Florina e mutilată de efort, însă nu renunță. Iulian escaladează parâma groasă cât încheietura și, cât ai ridica privirea, e lipit de plafon. „Domnu’, e bine, mai fac o dată?”. Într-o zi, Iulian a pierdut autocarul care-i aducea pe „gălbinași” la sală. Și până să flirteze cu gândul la „data viitoare” a mers la șosea, la autostop. Așa știa el că fac oamenii mai mari. Apoi și-a continuat drumul cu un tramvai și, din ușă, transpirat și cu vocea sugramată, și-a întrebat profesorul: „Bună ziua, mă scuzați că am întârziat, mă mai primiți și pe mine?”.

Iulian face parte din aceeași generație cu alți copii care, zi de zi, printre betoane rezidențiale, sunt duși de părinți cu mașina la școală, apoi de mână până în fața clasei. Când se putea, unii erau lăsați direct în bancă. Uneori, ghiozdanul, prea greu, e cărat de mamă, de tată, de bonă sau bunici. „Gălbinașii” vin singuri și sunt conduși de profesorul Mihai, înapoi, la gară. La 15:38, frânți, iau înapoi trenul care pleacă spre Oltenița. „Navetiști”, de trei ori pe săptămână, în drumul lor spre a deveni „oameni”. Sau, poate, de ce nu, sportivi de performanță.

Cristi și idolul

„Idol?”. Cristi ezită, între două triaje, în goana trenului, atunci când este întrebat dacă are un idol. E curajos și a spus că vrea să dea interviu. Își argumentează poziția la cuvânt: „Sunt cel mai vechi”. Dintre banchete se aude un revendicativ… „ba eu”. Negocierile se poartă cu priviri tăioase. „Vreau să ajung cineva în viață, poate un antrenor. Și da, am un idol. Pe mine m-a inspirat domnul Mihai! Vreau să devin ca el”.

„Domnul Mihai”

Mihai, Edi și Mădălina sunt cei trei antrenori, foști sportivi de performanță, care s-au implicat în acest proiect. The Forge Academy, un program social care vrea să modeleze și facă din puștii cu mai puține șanse și posibilități, după propria etichetă, oameni. Puterea exemplului sunt chiar ei. Copilăria lor, mărturia tâmplelor transpirate, tabeletele de ciocolată la care au poftit. Mihai provine dintr-o familie cu probleme, și-a luat viața în piept înainte de cadrul fotografiei din buletin, a depășit greutăție. Apoi le-a ridicat. La piept și deasupra capului. E fost halterofil și a practicat acest sport în România și în Marea Britanie.

„M-am gândit la mine, ăla de la 14 ani, acum când orice sport costă. Pentru mine, sportul a fost o scăpare. Și am început demersurile pentru a-i căuta pe copii. Când am intrat în clasa în care erau strânși… m-am blocat. Ne așteptau toți cu niște ochi mari, curioși, în fața lor, pur și simplu, nu am știut ce să mai spun. Și acum ce fac? Uitasem tot ce vreau să spun, aveam atâtea să le povestesc. Dacă nu ar fi venit criza asta, cu pandemia, cred cu tărie că unii dintre ei ar fi fost legitimați la un club, poate la o secție de haltere, pe alții i-am fi trimis spre alte sporturi, în funcție de calități. Nu știam cum să le spun că nu o să mai putem continua, că am pierdut sponsorizarea cu autocarul, că ne va fi greu în condițiile restricțiilor să găsim un alt autocar și ei, singuri, au venit cu ideea asta, să vină cu trenul. Mi-au dat lacrimile”, povestește Mihai Ivan, fost halterofil de performanță, inițiatorul proiectului în care mai sunt angrenați, pe lângă puștii din Gălbinași, alte două grupe de copii din cartierele mărginașe ale Capitalei.

Ura! Și la gară. Ne vedem marți

„Mai aveți două minute”, vocea lui Edi se strecoară printre acorduri de rock alternativ. Pe perete, ceasul electronic roade secundele. „Cinci, patru, trei, doi, unu… gata”. Ceata se strânge lângă tablă și, pe rând, puștii dictează. „Am făcut nouă, eu șapte, pe mine să mă treceți tot cu nouă”. A fost ultimul circuit. Un tur de forță de un sfert de oră cu cățărare pe frînghii, prize, bătături în podul palmei. Hainele sunt îmbibate cu praf de magneziu, tricourile s-au lipit, ude, de spinări. Unii gâfâie, alții râd. „Cine vine marți?”. „Eu!”. E vocea lui Iulian.

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...

A fost ultima sâmbătă în care „Gălbinașii” au venit la București. Vineri, autoritățiele au închis, din nou, sălile din Capitală, astfel că puștii rămân în satul lor, departe de sâmbetele lor frumoase.