Gianluigi Buffon este fără îndoială unul dintre cei mai mari campioni pe care i-a dat fotbalul mondial în ultimii 25 de ani și este considerat de mulți chiar cel mai bun portar din toate timpurile. El a făcut istorie la Juventus și la naționala Italiei, cu care a câștigat Campionatul Mondial în 2006 la Berlin, după o finală cu Franța.
Ajuns la 44 de ani, Buffon a revenit în vara anului trecut la Parma, echipa care l-a lansat în fotbalul mare, devenind astfel coechipier cu românii Dennis Man și Valentin Mihăilă. De-a lungul carierei, portarul italian a câștigat nu mai puțin de 10 titluri în Italia alături de „Bătrâna Doamnă” și multe alte trofee la nivel de club, inclusiv cu Paris Saint-Germain.
Această carieră formidabilă a fost însă foarte aproape să se încheie prematur, încă de acum 20 de ani. Gigi Buffon a povestit în cartea „Demonii” scrisă de Alessandro Alciato faptul că s-a luptat cu depresia pe vremea când se afla încă la începutul carierei. El a reușit să câștige însă acest război și și-a continuat drumul care l-a făcut până la urmă să intre în istoria acestui sport.
Am făcut cunoștință cu depresia când aveam 24-25 de ani. La început, am confundat-o cu oboseala, ziceam că sunt obosit pentru că am dormit puțin. Până într-o zi când m-am ridicat din pat și mi-am simțit picioarele lipsite de energie. Tremurau.
În timp ce mergeam spre antrenament, aveam probleme și la volan. Odată ajuns la baza de pregătire, am avut o mică discuție cu doctorul care mi-a spus clar: „Astea-s semne ale unui început de depresie.”
Eram obosit înainte să încep antrenamentul. Când plonjam, mă simțeam fără energie.Cum am învins depresia? Într-o zi, am trecut prin fața unui muzeu unde era o expoziție cu operele lui Chagall. Mi-am zis că trebuie să intru. Erau vreo 200 de exponate, dar cel care mi-a rămas întipărit în minte era „Plimbarea”. Un „desen” pe care-l putea face și fiul tău. Mi-a transmis ceea ce aveam nevoie. Bucurie, normalitate, m-a făcut să zâmbesc și să mă gândesc: „Gigi, ai nevoie de lucruri normale.” În normalitate este, probabil, și fericirea.
Am reușit să schimb soarta începând să transmit impulsuri noi creierului, dându-i alternative pentru fotbal. Într-o lună și jumătate eram din nou eu însumi.
Norocul meu a fost că, într-un moment dificil, nu mi-a fost rușine să-mi dezvălui slăbiciunea. Am vorbit liber cu toată lumea, iar asta a fost ca un medicament. Nu trebuie să-ți fie frică să demonstrezi cine ești cu adevărat. Te face să te accepți pe tine însuți. Trebuie să înțelegi că meriți darul vieții. Asta e viața. Un cadou și trebuie să-l meriți”, a povestit Gianluigi Buffon.