VIDEO EXCLUSIV. Xavi Pascual, antrenorul cu 50 de trofee, la ora adevărului: „Un Final Four este imposibil, avem monștri în față”

„Mă bucură mentalitatea echipei, avem șansa noastră de a câștiga împotriva oricărui adversar”

Bună ziua, Xavi Pascual. Cum preferați să fiți strigat: Xavi Pascual, coach, Mister?

Xavi sau Pasqui, pentru că așa sunt cunoscut în handbal. E bine și pentru jucători, și pentru mine.

Voi începe direct cu meciul în compania celor de la Wisla Plock, după vom împărți interviul în două părți. Spuneți-mi, vă rog, cum vedeți partida?

Toate meciurile din Champions League sunt greu de câștigat, mai ales când joci în deplasare. Totuși, cred că echipa este pregătită, avem șansa noastră să câștigăm împotriva oricărui adversar. Acest lucru mă bucură pentru că mentalitatea echipei, în acest caz, se schimbă. Nu avem frică de nimeni, doar respect. Nu contează competiția, adversarul, noi trebuie să avem încredere în noi.

Credeți că, dacă vă impuneți în Polonia, echipa este calificată în faza următoare?

Matematic nu. E important să câștigăm încă două puncte cât mai rapid. Ar fi bine să avem 9 puncte. În această grupă se pot întâmpla multe. De exemplu, Porto nu are niciun punct, dar va juca toate meciurile rămase acasă. Pot lua chiar și 8-9 puncte. Nu e ușor, dar pot s-o facă. E o echipă cu multă experiență, însă nu-mi fac griji pentru asta. Momentan mă axez pe aceste două puncte puse în joc cu Plock.

„Handbalul românesc progresează, dar trebuie să îl adaptăm la ceea ce se întâmplă în Europa”

Vreau să vorbim acum despre cariera dumneavoastră în handbalul românesc. Ați venit, prima oară, în 2016 în România, ca antrenor al naționalei. Vă mai amintiți cine v-a convins să acceptați acest job?

A fost puțin ciudat. Mă cunoșteam cu Marius, un prieten bun. Într-o zi m-au sunat, nu am înțeles nimic. După, mă mai sunau din când în când. M-am gândit că e o opțiune bună să am o experiență nouă și sunt de părere că în viață e bine să avem astfel de experiențe noi. În acea perioadă, mi-am făcut mulți prieteni, drept dovadă că m-am întors (n.r. – ca selecționer al echipei de handbal).

În același timp, erați antrenor și la Barcelona. Cum a fost să antrenați două echipe în același timp, în două țări diferite?

Handbalul este o limbă internațională. Dacă ești antrenor de handbal, nu înseamnă că antrenezi doar o echipă. Trebuie să te adaptezi cum crezi și în funcție de jucătorii pe care îi ai la dispoziție. Pentru mine, a fost o experiență extraordinară. Când am venit aici, prima oară, nu știam mulți din jucători. M-au învățat foarte multe lucruri și cred că a fost o experiență extraordinară. Totuși, când mă întorceam la Barcelona, mă concentram pe ce aveam de făcut acolo. La fel și acum. Poate fi și în aceeași țară, dar sunt două lucruri diferite când sunt la echipa națională și când sunt la Dinamo.

Primul mandat s-a încheiat în 2018, v-ați întors în 2021 și încă sunteți selecționerul echipei naționale. Cum ați compara cele două perioade?

În prima perioadă, Barcelona a acceptat că sunt și antrenorul naționalei. Totuși, dacă aș fi decis să renunț la echipa națională a României, cei de la Federație ar fi trebuit să accepte. Aceasta a fost înțelegerea. A fost o perioadă bună. Acum, lucrurile stau diferit. Handbalul românesc progresează, sunt mulți oameni care muncesc în acest sens, trebuie să continuăm pe această cale și să adaptăm handbalul românesc la ceea ce se întâmplă în Europa. Am mare încredere în oamenii cu care lucrez la echipa națională.

„Momentul-cheie în venirea mea la Dinamo a fost când Ionuț Popa s-a deplasat la Barcelona pentru a discuta cu mine”

Cine v-a convins că plecați de la Barcelona după atâția ani, atâtea trofee și să veniți într-o țară nouă pentru a prelua în nou proiect?

Nu este despre „cine”, ci „de ce”. E vorba de motivația individuală pe care o ai. Sunt momente în viață când trebuie să-ți schimbi filosofia, să găsești șanse noi. A apărut această oportunitate. Momentul-cheie a fost acela când președintele a venit direct în Barcelona pentru a vorbi cu mine. Am zis „Da, o e variantă”. Totuși, când Ionuț (n.r. – Popa, președintele CS Dinamo) a venit, mi-am dat seama că vor un nou proiect cu adevărat. Acesta este și motivul pentru care sunt aici.

Înainte de a venit aici, în 2016, știați ceva despre Dinamo și handbalul românesc?

Evident. Toți cei care știu handbal, sunt conștienți că România a fost o țară importantă, din acest punct de vedere, în trecut. Au câștigat multe trofee fiind, probabil, una dintre cele mai bune țări atunci. Mereu le spun oamenilor că prima carte pe care am citit-o a fost una din România. De exemplu, când am pornit la drum pe calea antrenoratului, în Spania, eu și mai mulți antrenori am citit această carte. E foarte important. România este o țară care a jucat handbal, care a pus bazele dezvoltării acestui sport. Cred că trebuie să facem ceva să readucem această țară la acel nivel.

Cum se numea cartea?

Nu-mi mai amintesc, dar a fost tradusă în franceză. Nu știam română, ci puțină franceză. Chiar nu-mi amintesc numele cărții.

„Când am venit la Dinamo, nu înțelegeam de ce un antrenor nu are biroul lui sau un spațiu pentru analiză video”

În 2023, veți avea doi ani la cârma echipei Dinamo. Cum ați descrie această perioadă pentru prima echipă de club din afara Spaniei pe care o antrenați?

Cred că, atunci când am venit, multe lucruri erau diferite. Nu a fost un șoc datorită experienței pe care o avusesem anterior la echipa națională. Cam știam la ce să mă aștept. Sunt lucruri bune și altele pe care nu le agreez. Pe acestea încerc să le schimb, dar cred că dezvoltarea noastră este una corectă.

Ce lucruri nu vă plăceau?

De exemplu, nu înțeleg de ce un antrenor nu are un birou al lui sau un mic spațiu pentru analiză video. Sunt lucruri pe care nu le aveam când am venit. Conducerea, însă, a pus la dispoziție aceste instrumente pentru că, sigur, sunt instrumente de care ne folosim. Nu doar la handbal, ci și la celelalte ramuri sportive. Acum, toți antrenorii din Dinamo pot folosi aceste lucruri. Cum am zis, nu se leagă doar de handbal, trebuie să legăm sportul românesc de realitățile moderne.

Un titlu, o cupă, o supercupă. Credeți că ați fi putut realiza mai mult de când sunteți la Dinamo?

Nu. Să câștigi un titlu înainte de a-l juca e o greșeală. Am făcut și greșeli, dar și lucruri bune. În sport, în general, când faci o greșeală, e bine să găsești o soluție pentru asta. În aceast moment suntem mai buni decât anul trecut.

„E imposibil să fim în Final Four în următorii zece ani”

Care este proiectul pentru Europa? Credeți că echipa poate să ajungă într-un final four al Ligii Campionilor poate într-un an sau doi?

Cred că oamenii nu înțeleg ce înseamnă Liga Campionilor cu adevărat. Să fii în final four? E imposibil să fii acolo în următorii zece ani. Sunt monștri în fața noastră. Dar, pe de altă parte, e vorba de sport și, de ce nu, se poate. Totuși, în momentul de față, dacă intrăm în fazele eliminatorii, e ceva extraordinar. La asta trebuie să ne gândim acum și să luăm pas cu pas. Sunt de părere că toată lumea vrea să ajungă în final four, dar există Barcelona Kielce, PSG, Plock, echipele din Norvegia care vin acum, echipele din Germania, Kiel, Flensburg, Magdeburg. Nu vorbim doar de trei echipe. Când vorbim de final four, vorbim de patru cele mai bune echipe din Europa. În acest moment, nu avem această capacitate. În viitor, vedem, nu putem să zicem „Nu”, dar e complicat.

Ce credeți că lipsește handbalului românesc în acest moment?

Cred că handbalul pe care-l jucăm aici este diferit față de cel din Europa. În Europa, există mai mult ritm, echipele aleargă mai mult și criteriile pentru a selecționa lotul sunt diferite. E ceva la care trebuie să ne adaptăm. E important pentru jucătorii echipei naționale. Totuși, când jucăm în competițiile internaționale, trebuie să ne adaptăm ritmului, avem o problemă cu asta. Sunt niște criterii împotriva noastră. Încercăm să ne adaptăm lor pentru a fi în regulă în Europa.

„Nu-mi place regula care mă obligă să am trei jucători români pe parchet. Trebuie protejați handbaliștii autohtoni, dar și ei trebuie să treacă la nivelul următor”

În acest moment, Dinamo a câștigat ultimele șase titluri în campionat și acum vă îndreptați spre al șaptelea consecutiv. Credeți că Liga Zimbrilor este prea ușoară pentru Dinamo?

Este aceeași întrebare pe care o puteți pune Barcelonei în Liga ASOBAL, PSG-ului în Franța, celor de la Kielce în Polonia și tot așa. Cred că mereu este vorba de perioade de timp. Acum, Dinamo domină ligă. Lucrurile, însă, se pot schimba. De ce să nu câștige și Steaua, Constanța, Baia Mare? E ceva ce, în Europa, se întâmplă. Cred că regulile pe care Federația le pune în aplicare fac mai multe probleme. Cred că nu este vorba de campionat, dacă este unul slab sau nu, ci dacă handbalul nostru merită să câștige. Pentru mine, cel mai important lucru este ca echipa să joace bine și nu mă gândesc la un meci, dacă este ușor sau nu. Dacă te gândești că este o partidă ușoară, devine cea mai grea.

Ce fel de reguli nu vă plac în acest moment?

De exemplu, cea care mă obligă să am trei jucători români, în același timp, pe parchet. Nu pot să înțeleg de ce. Știu că este necesar să protejăm jucătorii autohtoni, dar aceștia trebuie să treacă la nivelul următor. În opinia mea, în momentul în care încerci să schimbi regulile prin „pedepse”, nu este cea mai bună cale. Trebuie să schimbi educația. „Pedepsele” sunt consecințe pe care le pui în aplicare când vrei să schimbi ceva. Pentru noi, avem trei jucători români pe parchet mereu. Dar de ce nu pot juca cu șase? „Da, poți juca cu șase”. Da, dar în momentul în care pun doar doi sau doar unul, deja încep să aud reproșuri. E o regulă care trebuie să se schimbe pentru a se dezvolta handbalul românesc. Dar, în același timp, înțeleg că sunt persoane care gândesc diferit față de mine. Totuși, este handbal, nu matematică.

Credeți că această regulă poate avea consecințe pozitive asupra echipei naționale?

Pentru mine, nu.

„Lumea se gândește mereu că meciurile sunt câștigate dinainte de a le începe”

Ați menționat pe Steaua, Baia Mare sau Constanța. Credeți că una dintre acestea pot lupta, de la egal la egal, cu Dinamo pentru titlu?

Bineînțeles. Am câștigat la Baia Mare cu un gol în ultimele secunde. Am jucat aici cu Constanța, ar fi putut câștiga partida. Lumea se gândește mereu că meciurile sunt câștigate dinainte de a le începe. Aceasta este un sport. Dacă nu este un sport, nimeni nu vrea să-l practice și nimănui nu-i va plăcea. E important ca lumea să înțeleagă că noi vrem să respectăm pe toți, dar când jucăm, dăm 100% de fiecare dată.

12 ani în Barcelona, ați venit în România. Au fost lucruri care v-au șocat la început? Condițiile de antrenament?

E diferit. La Barcelona ești la cel mai bun club din lume. Când schimbi cluburile, lucrurile se schimbă și ele, facilitățile la fel. Cred că avem facilități bune, le dezvoltăm, dar trebuie să facem mai mult. Cred că acum ne dezvoltăm pe un drum corect și sunt foarte fericit de cum merg lucrurile.

„Multă lume nu știe cum este România cu adevărat”

Pentru a doua parte a interviului, am schimbat locația. Vreau să vorbim despre viața dumneavoastră în România. Aveți aici, acumulat, patru ani. Cum este viața de aici în comparație cu Barcelona, Spania?

Îmi place mult. București este un oraș mare. România este o țară despre care multă lume nu știe cum este cu adevărat, cum sunt oamenii. De exemplu, mulți prieteni pe care-i am, când vin aici, îmi spun „Hei, asta nu este ceea ce credeam”.

Care a fost impactul mutării din Spania în România atât pentru dumneavoastră, cât și pentru familie?

Sunt un profesionist. E slujba mea. Dacă trebuie să merg în România, merg. Soția este mereu cu mine, Alex (n.r. – Pascual) este cu mine, am vrut să-l aduc și pe el aici pentru a juca. Cred că familia s-a adaptat și că decizia de a veni aici nu a fost o greșeală.

Cunoașteți limba? Cât de greu sau ușor v-a fost s-o învățați?

O cunosc puțin. Cred că e vorba de mentalitate. Să învăț limba română mi se pare un lucru normal. Dacă sunt aici, vreau să mă înțeleg cu cei cu care vorbesc. Vorbesc, dar nu la fluența pe care mi-aș dori-o. Cred că pot avea o conversație normală.

Vă mai amintiți primul cuvânt pe care l-ați învățat în limba română?

În acest moment nu, dar sunt multe cuvinte pe care le știu, nu e o problemă.

Spuneți-mi, vă rog, o diferență și o asemănare între Barcelona și București.

O diferență? Să schimb plaja din Spania pe București. În Barcelona, trăiam în Casta de Fels. Acolo este o plajă extraordinară, ne lipsește, dar suntem bine aici.

„București este diferit față de Barcelona, ai multe lucruri de făcut, dar traficul este un dezastru”

O asemănare pentru cele două orașe?

O asemănare? Hm, cred că București este diferit față de Barcelona. Cred că, aici, poți face ce vrei, ai multe lucruri de făcut. Totuși, Barcelona este casa mea, familia mea este acolo. Aș prefera să fiu acolo, dar aici, în București, am cealaltă familie care este, la rându-i, fantastică.

Ce nu vă place la București?

Traficul! Este un dezastru. Toată lumea mi-a spus acest lucru. Sunt momente ale zilei când este imposibil să mergi undeva cu mașina.

Ați încercat mâncarea româneacă?

Da. Îmi place carnea, platoul cu carne de la Berărie. Îmi plac și smântână, ciolanul. Sarmalele mai puțin, nu sunt preferatele mele. La fel și la mămăliga sau șorici, puțin.

Ați gustat băutura românească? Țuică, pălincă?

Da, da, dar nu-mi place. Prefer berea.

Cum vi se par românii?

Oamenii sunt extraordinari. Vor ca totul să-ți fie bine, să fii confortabil. Îmi creează senzația că sunt acasă.

„Eu și Pep Guardiola suntem prieteni. Când ne întâlnim, luăm cina împreună”

Din ceea ce am auzit, sunteți un foarte bun prieten al lui Pep Guardiola. Vorbiți des cu el?

Suntem prieteni, îl cunosc, dar nu atât de buni. Vorbim din când în când. Avem cam un an de când n-am mai vorbit. Totuși, când ne întâlnim, putem lua cina împreună.

O armă puternică pentru echipă, pe lângă staff și jucători, au fost suporterii. Care este relația dumneavoastră cu ei și considerați că sunt un jucător în plus pentru echipă?

Cred că, la toate echipele, sunt importanți suporterii. Noi jucăm pentru ei, ne antrenăm pentru ei. Ei se bucură de handbal cu noi. Evident, când jucăm, sunt cu noi. Ne oferă energie în plus. Și mai important, și când pierdem, și când câștigăm, toată lumea este fericită. Avem nevoie de ei și mai mult când pierdem.

După cum probabil știți, pe 1 decembrie, când jucați în Plonia cu Wisla Plock, este Ziua Națională a României. Puteți transmite un mesaj suporterilor dinamoviști și românilor?

Da, eu cred că e o zi importantă pentru ei. Dacă putem câștiga la Plock, ar fi un cadou frumos pentru toți (n.r. – mesaj transmis în limba română).