VIDEO EXCLUSIV. Antrenor român din Qatar trecut pe la Academia lui Hagi: „Ianis lovea minunat mingea cu stângul de la 9 ani. M-am mirat când Cicâldău a ales să plece în zona arabă!”

„Am lucrat cu Ianis, Cicâldău, Ciobanu, Mățan, Nedelcu. Am lăsat și eu o mică amprentă în carierele lor”

Salutare prieteni, suntem în Doha, mai avem două zile până la începutul Mondialului, și alături de mine este Mihai Cojocaru, unul dintre românii din comunitatea din Qatar, antrenor aici de doi ani. Bună seara, spune-mi, te rog, un scurt rezumat al tău. Ai jucat fotbal în țară, ai trecut prin Belgia.

Am început la Steaua, de la șapte ani până la echipa de tineret. Am făcut trecerea, apoi, în Belgia, unde am activat la diverse cluburi de liga a 2-a. Prima dată am jucat la Club Brugge U21 și la echipa mare, în liga secundă și mai târziu am trecut la liga a 3-a. La final de carieră, la 35 de ani, am intrat în antrenorat prin intermediul lui Will Coerver, faimosul antrenor olandez care a inventat metoda Coerver. Am lucrat șapte ani ca asistent al lui, am muncit foarte mult și m-am dezvoltat pe această parte.

Ai lucrat Academia lui Hagi chiar la începuturile ei. Descrie-mi puțin.

Am lucrat din 2007-2008 până în 2011.

Cu mulți jucători, de altfel, din circuitul echipei naționale de astăzi.

Cicâldău, Ianis Hagi, Ciobanu, Mățan, Nedelcu Dragoș și mulți alții. Am avut șansa să lucrez cu ei, copii fantastici care s-au dezvoltat la nivelul abilităților tehnice prin intermediul meu, dar și al lor. A fost o experiență fantastică pentru mine. Orice lucru care te ajută, te dezvoltă. Așa s-a întâmplat și pentru noi. Sper că am lăsat o mică amprentă și în carierele lor. Am avut o contribuție foarte minimă. Am jucători din Belgia care încă activează în prima ligă din Turcia. Am lucrat la PSV Eindhoven trei ani și jumătate la Centrul de Copii și echipa feminină, antrenor tehnic și secund, la MVV Maastricht, plus foarte multe proiecte în America, în Boston, Chicago. Am lucrat în toată Europa, în Bulgaria la Plovdid și în România am organizat foarte multe camp-uri de antrenament tehnic.

„Pe Ianis nu l-a apăsat presiunea numelui Hagi. Cicâldău este ambițios, vrea să devină cât mai bun”

Hai să facem o scurtă paranteză și să rămânem în zona aceasta a jucătorilor de la Academia „Hagi” cu care ai lucrat o perioadă. Să-i luăm la „puricat” pe unul-doi dintre ei. Primul, evident, Ianis Hagi. În ce măsură consideri că-l apăsa, în acea perioadă, numele Hagi?

Să fiu sincer, nu cred că-l apăsa. N-a existat această presiune din partea lui Gică. Ianis Hagi este un copil doritor, ambițios și tot timpul lucra extra. Avea niște abilități fantastice. Am văzut un copil la 9 ani, cât avea atunci, care lovea perfect cu stângul. Nu știam dacă este stângaci. Nici acum nu-mi dau seama. L-am văzut la Gent când executa lovituri libere și cu stângul, și cu dreptul. Nu-ți dai seama cât de bine o lovește cu ambele picioare.

Cicâldău a ajuns într-un punct mediocru al carierei. Ai o explicație pentru acest traseu după Hagi, Craiova, Galatasaray și brusc în lumea arabă?

În fiecare situație se ascunde ceva. Nu pot spune ce anume. N-am mai avut contact cu el de mulți ani de zile. A lucrat foarte mult, a ajuns la un nivel, de la copii la prima echipă a academiei Farul, după la Craiova, Galatasaray, un transfer fantastic și pentru el. La acel nivel trebuie să devii constant în fiecare meci, turneu, pe care-l ai. Nu pot să-mi dea seama ce s-a întâmplat. Dar e un tip dinamic, ambițios și sunt convins că vrea să devină cât mai bun. Nu se lasă bătut. Depinde și de situația lui socială. Și eu am fost suprins. Am un jucător la Konyaspor, în prima ligă a Turciei, l-am format în Belgia, i-am zis că va juca cu Galatasaray și că acolo mai este un băiat, Cicâldău. După, el a fost transferat la arabi.

„Mondialul este despre fotbal, nu despre politică”

Mai sunt două zile până începe marea aventură a Mondialului din Qatar. Povestește-ne cum ai simțit, în toată această perioadă, tot ceea ce înseamnă organizare, toate poveștile sulfuroase în jurul turneului final, problemele cu muncitorii, zona LGBT, teme dezbătute în presa internațională de ani de zile.

Am ajuns la sfârșitul lui noiembrie 2020 aici. În ceea ce privește construcția stadioanelor, erau deja gata, rămăseseră doar ultimii pași. Au construit niște stadioane pe care nu le întâlnești în multe zone ale lumii. Legat de polemica cu muncitorii, cred că se întâmplă peste tot în lume unde sunt construcții. Nu pot să mă exprim exact câți oameni au fost. Dacă ne uităm mai jos, poți vedea nu știu câte zile fără accident de muncă. Nu pot să mă pronunț. În ceea ce privește LGBT, sunt lucruri care nu mă interesează, nu-s legate de fotbal. S-a creat o polemică în tot parcursul de pregătire a Mondialului, părerea mea, fără niciun rost.

Ți se par niște teme nefirești?

Nu neapărat. Mondialul este despre fotbal, nu despre politică. S-au creat stadioane, iar FIFA a știut de la început în ce proiect a intrat. Ei au decis. Și cei de la FIFA sunt responsabili dacă este ceva în spatele acestor lucruri.

„Messi este cel mai bun de la Maradona”

Cine câștigă titlul?

Sper că Messi și Argentina. Dorința vine pe parte emoțională, pentru că este ultimul lui Mondial. Ce a oferit Messi în ultimii 20 de ani am mai văzut doar la Maradona. Cred că Messi a fost cel mai bun.

Germania ți se pare că poate fi acolo?

Cred că Germania este undeva acolo, o echipă care va crea probleme, deși mulți au împins-o spre colț. Pot lucra în liniște, n-au presiune. Mai avem Spania, Brazilia cu echipă de top. E un lux să fii antrenor și un joc de șah acolo, pentru că nu știi unde să muți piesele. Ai zece cai, zece regine, nu știi unde să mai muți. Atâta timp cât ai jucători de valoare acasă, e luxul de pe lume. Nu i se oferă oricărui antrenor o așa națională.

Încercăm să vorbim și despre Elveția. Vom juca în preliminariile EURO 2024, iar la ei în țară se vorbește despre semifinale în Qatar.

Au o echipă puternică, formată de mult timp. Dacă ne uitam la echipele naționale de copii și de tineret, au un balans foarte bun în ceea ce privește clasamentele și turneele în care sunt implicați. La fel și cu echipa de seniori, calificată mai tot timpul la turnee finale, cu rezultate bune și jucători care activează în campionatele puternice ale Europei. Nu cred că ne mai miră. E o echipă puternică. S-a investit foarte mult în fotbalul elvețian. Au ajuns, acum ceva ani, într-un context care nu le mai permitea să aștepte. Au construit stadioane, au investit în copii, cluburi, centre de formare, s-a investit în coaching-ul profesionist și astfel s-au dezvoltat.