Sunt povești savuroase relatate peste ani de foștii internaționali. Dinu își amintea cum i-a dat mingea printre picioare la un moment dat lui Pele, care s-a răzbunat apoi cu un dribling excepțional, suficient cât să-l transforme pe fundașul român într-o „sanie” inutilă la o intrare mai serioasă.
Sau cum același Pele obișnuia să mai înjure sau să scuipe. Ori mirarea lui Rică Răducanu când l-a auzit pe arbitrul austriac vorbindu-i în românește.
„România a fost o surpriză foarte plăcută la acel Mondial. Brazilia a câștigat datorită talentului unei generații fantastice. Am trecut prin momente în care, în tribună, ne întrebam cum vom reuși să-i batem, totuși, pe acești români foarte buni. Au fost singurii care au marcat două goluri Braziliei în acel turneu”, își amintește Nadal.
El rememorează și un episod cu Pele din finala cu Italia, făcând trimitere la ADN-ul lui mai coleric în anumite momente.
După ce adversarul a marcat, a luat mingea, a dus-o la mijlocul terenului și a început să strige furios la colegi: „Hei, nenorociților, jucați sau ce faceți, sunteți aici pentru un meci ca oricare altul? E finala Cupei Mondiale! Hai să jucam!”.
E ferm atunci când apare în discuție comparația cu Maradona.
E incredibil că există paralela asta. Pele a fost sportivul secolului, pe când Maradona a făcut anumite greșeli care nu i-au permis să ajungă în punctul său maxim. Pele este cel mai bun jucător din istorie, la mare depărtare de Maradona.”
Brazilia – România 3-2
10 iunie 1970, Guadalajara
Au marcat: Pele (19, 67), Jairzinho (22) / Dumitrache (34), Dembrovschi (84)
BRAZILIA: Felix – Carlos Alberto, Brito, Fontana, Everaldo (57 Marco Antonio) – Piazza, Clodoaldo (73 Edu) – Jairzinho, Pele, Paulo Cesar „Caju” – Tostao
Antrenor: Mario Zagallo
ROMÂNIA: Adamache (20 R. Răducanu) – L. Sătmăreanu, N. Lupescu, C. Dinu, M. Mocanu – Dumitru – Dembrovschi, R. Nunweiller, Neagu, M. Lucescu – Dumitrache (71 G. Tătaru)
Antrenor: Angelo Niculescu