Cristi Gavra (29 de ani) joacă în Liga a 2-a și se pregătește pentru o reconversie profesională, după ce în urmă cu 11 ani era considerat unul dintre copiii-minune ai proiectului lui Gică Hagi.
Gică Hagi se mândrește de fiecare dată cu fotbaliștii pe care îi descoperă, crește sau „reinventează” la Academia sa. Totuși, sunt și nume de jucători care nu confirmă regula. Cristi Gavra este unul dintre fostele mari speranțe eșuate în „fotbalul mic”.
Descoperit la Arad, atacantul ajungea la doar 16 ani sub comanda „Regelui”. A ajuns și la prima echipă, iar viitorul se anunța dintre cele mai luminoase în urmă cu 11 ani. Cu toate acestea, așteptările nu au fost confirmate, iar Gavra dă vina pe accidentări, dar recunoaște și că a suferit la nivelul mentalității.
„Așa e, nu am ajuns la nivelul potențialului pe care îl anunțam. Este un cumul de factori în spate. După ce am jucat 30 și ceva de meciuri la Viitorul într-un sezon (n.r. – sezonul 2013-2014, în care Gavra a înscris două goluri în 32 de meciuri), aveam 21 de ani și a venit prima accidentare.
Operația de ligamente la genunchi. Apoi, am mers să joc la Gaz Metan și din nou, când am crezut că pot să revin și să urc, au venit trei operații. Menisc, cartilaj, apoi un fel de curățare de menisc În total, patru operații la geunchiul stâng care mi-au luat foarte mult din tot, ca să zic așa.
Prima accidentare am avut-o în cantonamentul din Italia. Alergam drept și dintr-o dată mi-a fugit genunchiul și s-a rupt. Nu știu care ar fi fost cauzele, dar într-adevăr cu o prevenție mai bună… De mic, toți antrenorii mi-au spus că am o problemă cu forța. Nu aveam o masă musculară foarte dezvoltată”, a declarat Cristian Gavra pentru Gsp.
Împrumutat la Gaz Metan Mediaț chiar în anul în care Viitorul (actuala Farul – n.r.) câștiga titlul în Liga 1, pentru Gavra au urmat mandatele la Universitatea Cluj și Academica Clinceni. Acum a ajuns să joace la Ripensia Timișoara, în liga secundă.
Atacantul spune că ar da timpul înapoi, dacă ar putea, pentru a-și dubla talentul cu mai multă voință și mentalitate de profesionist.
„Lucrau preparatorii, dar trebuia să vină mai mult și de la mine. Să-mi dezvolt masa musculară și să-mi activez mușchii pentru a nu mai avea probleme.
(Și ce era în mintea ta? – n.r.) Că sunt tânăr, sunt talentat, sunt la lotul național, sunt cel mai bun, nu are ce să mi se întâmple. Joc din talent. Cam asta era în mintea mea, un jucător de 20 de ani”, a mai spus jucătorul pentru sursa sus amintită.