Jovan Markovic, una dintre „feblețile” omului cu banii de la Universitatea Craiova, Mihai Rotaru, ascunde o poveste de viață pe cât de tristă, pe atât de impresionantă. Necazurile de care a avut parte, nu cu mult timp în urmă, l-au afectat atât de tare încât a fost aproape să cadă pradă depresiei.
Acum, însă, a găsit puterea de a-și deschide sufletul. Direct din Antalya, unde se pregătește alături de coechipieri pentru ultima parte a sezonului, atacantul a vorbit despre traumele trecutului.
Născut pe 23 martie 2001, la Belgrad, din tată sârb și mamă româncă, Markovic și-a petrecut aproape întreaga viață la Corabia, în grija bunicii și unchiului. Aceștia l-au crescut de când avea doar 5 luni, motiv pentru care îi consideră „adevărații părinți”.
Firesc, universul lui s-a zdruncinat, pur și simplu, în momentul în care au încetat din viață. Mai întâi și-a pierdut unchiul, în 2020, apoi pe bunica Petra, al cărei chip l-a tatuat pe coapsa dreaptă.
Cât despre cei care i-au dat viață, legătura este, practic, inexistentă. Cu tatăl a discutat o singură dată, iar cu mama „s-a certat” după ce bunica a trecut la cele veșnice. Doar frații – crescuți tot la Corabia – i-au fost aproape în tot acest timp.
Rememorând clipele dureroase prin care a trecut, tânărul atacant a mărturisit că s-a confruntat cu „un început de depresie”. Până la urmă a reușit, din fericire, să meargă mai departe, dar golul din suflet nu va putea fi astupat niciodată.
„M-am născut în Serbia, dar mă consider român. Chiar nu am (n.r. nicio legătură cu Serbia). Am vorbit cu tatăl meu acum 3 ani, mi-a dat un mesaj și atât. A fost prima și singura discuție din viața mea pe care am avut-o cu tata! Nici nu-l cunosc! Nici cu mama nu am mai discutat de trei ani. Ne-am certat după moartea bunicii! De atunci s-a rupt legătura dintre noi. Pot spune că mai țin legătura doar cu frații mei.
Ea (n.r. bunica) a fost mama mea și a fraților mei! Ne-a oferit tot ce am avut nevoie, dragoste de mamă, dragoste de tată. M-a încurajat în tot ce am făcut, mă susținea. Nu am mai spus-o până acum… Am avut un început de depresie!
Când a murit unchiul, m-am gândit la bunica, să fiu alături de ea, că rămăsese fără copilul său. După ce a murit și bunica, mi-am zis că trebuie să fiu puternic și să o iau de la capăt. Asta e viața!
Arăta foarte rău, era în spital. Mi-am zis că poate e mai bine așa să se întâmple lucrurile. Când m-am dus la ea la spital, mi-am dat seama că moare… Cu o zi înainte să se întâmple necazul, am fost să cumpăr tot ce era nevoie. Am fost cu fratele meu la spital, am văzut-o în ce situație e, începuse să și delireze puțin, era foarte, foarte rău… A doua zi a venit telefonul și m-au anunțat că s-a dus…”, a declarat Jovan Markovic pentru fanatik.ro.