Toți oamenii președintelui Italiei

A fost sărbătoare luni după-amiaza și seara la RAI 1. Vreo șase ore de ”live”, cu defilarea campionilor europeni pe străzile Romei, cu primirea la prim-ministru, la președinte, cu intervenții ale foștilor mari fotbaliști, cu atmosferă de San Remo în platou, cu muzică italiană, cu live-uri ale proaspeților campioni europeni. Politicienii, oficialitățile și televiziunea de stat din Peninsulă au oferit o lecție deschisă de gestionare a triumfului

RAI-ul pe pământ

Postul public a transmis nu doar meciurile, ci și emisiunile de analiză de după acestea. Cu foști mari jucători în rol de invitați permanenți. Altobelli, Tardelli, Collovati, Luca Toni. Dar într-o atmosferă destinsă, de show. La noi, la unu noaptea, se vorbea despre cum stăteau fundașii, despre pungi de recuperare și alte chestiuni tactice utile la Coverciano și …la Mogoșoaia, dar plictisitoare pentru public. Vedeta ”serattei” campionissimilor de pe RAI a fost legendarul Gigi Marzullo, om de televiziune, scriitor, jurnalist, dramaturg. Cu ochelari groși, cu aceleași plete ”vintage” de acum trei-patru decenii.

Victoria lui Eugen Neagoe

Padrino Mattarella

Aflat în tribună și pe Wembley, președintele aproape octogenar (va schimba prefixul pe 23 iulie) al Italiei, Sergio Mattarella, i-a primit pe campioni la sosirea la Roma și le-a vorbit direct, cald, fără pic de politicianism în discurs. S-a glumit despre deja celebrul ananas care-l pun englezii pe pizza, președinte-le arătându-se cald și apropiat, ca un sicilian veritabil ce este. A fost invocat și ajutorul divin pentru marea perfrmanță, normal, Mattarella e democrat-creștin, din școala marelui om de stat care a fost Giulio Andreotti. În Italia cam toți politicienii au clasă, pentru că reprezintă vârfurile reale și veritabile ale societății. ”Sicilianul” a fost judecător și avocat, dar la ei până și liderul de odinioară al comuniștilor, Enrico Berlinguer, era conte. Cei mai în vârstă n-au avut cum să nu facem analogia cu alt președinte legendar, Sandro Pertini, care a venit în avion cu campionii mondiali din 1982 și a pe drum a ”jucat o carte” cu Enzo Bearzot. Pertini avea atunci 86 de ani, prin comparație la cei aproape 80 ai săi, Mattarella e junior…

Decența oficială

A vorbit și premierul Matteo Draghi (eminență economică, ”bancher” de renume), discurs cald, chiar dacă scurt. Interesant a fost ce-a spus președintele Federcalcio, Gabriele Garvina. S-a referit la reconstrucția fotbalului italian de după dramatica ratare a calificării la Mondialul din 2018, a zis că se aștepta ca durata redresării să fie mai lungă. Nimic despre predictibilitate, sustenabilitate, nimic despre fotbalul de pe uliță sau cel feminin. În studio e a fost și șeful CONI (Comitetul Olimpic, care în Italia subordonează toate ramurile sportive), Giovanni Malago. Între CONI și Federcalcio relațiile tradiționale sunt mai degrabă reci, cu toate acestea Malago a venit în platou (putea, din țâfnă, să refuze invitația) și a spus că speră ca performanța squadrei azzurra să fie un imbold pentru întreg sportul italian, care în curând va lua startul la JO de la Tokyo.

Ce concluzii tragem?

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...

Nimic bățos, nimic festiv, politicieni încadrându-se perfect în peisajul fotbalului, renunțând la distanțe, amicali cu toată lumea, predând gentil prim-planul eroilor din arenă, oferind în dar performanța fotbaliștilor întregului popor italian. Nici urmă de Barna care să se tragă în poză cu Figo și nici de Vasile Dâncu zicând că fotbalul nu le aparține fotbaliștilor. De aceea Italia poate mereu să renască, de la maeștrii florentini de-acum o jumătate de mileniu și până în zilele noastre.