Tot la 43 de ani, dar cu un Hagi mai tânăr

În vara lui 1993, Anghel Iordănescu prelua pentru prima oară România la 43 de ani. Tricolorul Gică Hagi împlinise 28 și juca la Brescia, după Real Madrid. Astăzi, la vârsta tatălui, Edward devine selecționer. Și va lucra cu Ianis. Un Hagi de doar 23 de ani, de la Glasgow Rangers. De aici începe marea provocare.

Datele poveștii sunt cuceritoare, da. Pentru tribune. Și povestitori. În miezul lucrurilor însă, lucrurile sunt mult mai complicate. Care e marea provocare?

Faptul că nu avem, de fapt, două generații la națională, să integrezi una alături de cealaltă. E un adevăr de care nu trebuie să ne mai ascundem. Iar la naționale, în general, acest proces nu există oricum. Cum să formezi un grup sau să integrezi o generație în vreo 40 de zile pe an, nici acelea legate?

Jarul Ianis

Jucătorul trecut pe la Basel și Monza își ia cetățenia română și visează la Euro…

„Cea mai bună decizie.” Marica, plecăciuni în fața lui Edi Iordănescu

Nu ne vom opri din comparații și e firesc până la urmă. Să ne bucurăm că i-am avut pe Iordănescu și pe Hagi, întâi de toate! Și să ne rugăm ca viitorul imediat al fiilor să ne țină în viață coerența comparațiilor. Fără rezultate, nici ele nu ar mai avea sens și s-ar stinge într-un ridicol sublim.

Ianis este la 23 de ani încă un jar care zvâcnește. Nu are tocmai vâlvătaia visurilor noastre, dar nici nu luminează mocnit. Însă mai mult decât ce poate și ce va putea Ianis contează, în marea provocare, ce înseamnă Ianis. Nu exclusiv prin numele lui, ci printr-o simbolistică mai grea și mai concretă, la echipa națională.

Ianis e un exponent al unui suflu de jucători. Care au reușit o performanță remarcabilă la EURO U21 din 2019 și care nu au explodat cu artificiile nerăbdării noastre. Nu e o generație, nu a fost niciodată. Din ea, doar un grup reușește să facă pasul. La fel de firesc! Și din grupul acesta, nu toți au fost în aventura verii italiene. Spre exemplu, Răzvan Marin.

Așadar, vorbim de un suflu nou mai mult, de o altă abordare, în teren și dincolo de el, de jucători în jurul vârstei de 23-25 de ani. Care vor totul și promit să dea totul. De aici pornește și prima cumpănă a noului selecționer: cum faci să obținem toți, totul?

Nevoia de flacără

Pentru că pe lângă acest suflu ai alte scântei. Mihăilă, Drăgușin, Octavian Popescu și alții, bine că îi avem și bine că apar mereu, aproape de unde nu te aștepți! Nu suntem mulți, ca să zic așa, ne plângem pe bună dreptate de aria de selecție redusă, de circuitul naționalei care e mai mereu limitat în ultima vreme. Dar scântei apar.

Apoi, puținii, prea puținii fotbaliști de la ceea ce numim maturitatea fotbalistică. Experința. Stanciu, Chiricheș, Niță, Toșca, Maxim, completați voi pentru că nu e greu ? Alt suflu. Esențial! Memoria vestiarului, experiența din teren, orice nume am da fiecărei valențe nu face decât să întărească și mai mult rolul acestora.

Ei bine, cum să facem să iasă flacără și să rămână aprinsă măcar o vreme din suflul, scânteile și experiența pe care le avem? Asta e marea provocare pentru noul selecționer, normal. Și cum așteptările părinților se mută mereu pe umerii tinerilor, cheia poate fi tocmai la suflul cu Ianis Hagi în avanposturi. Amintiți-vă cum Mirel Rădoi mărturisea la EURO U21 că joacă 4-2-3-1 în jurul lui Ianis, deși ar fi preferat un 4-3-3, după gustul lui de antrenor.

Leader și follower

La echipa națională, mare lucru nu poți influența din punct de vedere fizic. Jucătorii vin așa cum vin de la cluburi. Îi evaluezi, mai mult. Și te rogi să vină sănătoși. Apoi, să rămână așa până la ora meciului. Ce să faci în trei zile dinaintea partidei? Din punct de vedere tactic, ai o idee, un plan. Dar nu vei muta munții în ce privește dezvoltarea tactică a jucătorilor. Nu ai timp, din nou. Mai rămâne zona de mobilizare emoțională și mentală.

Să spui că Hagi l-a făcut mare selecționer pe Iordănescu e o exagerare. Dar să îți imaginezi cariera de selecționer a lui Iordănescu fără Hagi e un exercițiu aproape imposibil. Adevărul e pe la jumătate, cum trebuie să fie. Până la urmă, s-au făcut mari unul pe celălalt, dacă vreți. Și acum e rândul lui Edi și Ianis să găsească împreună rețeta. Nu e acasă la părinții lor pe vreo bucată de hârtie, ci în ei înșiși. Sunt alte personaje, cu alte calități și defecte, iar comparația trebuie să se oprească aici, să fim drepți.

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...

Christoph Daum avea o lecție la care ținea mult. Spunea că a învățat-o cu greu. Dar fără ea nu poți reuși în fotbal. Să știi când să fii lider și când să urmezi liderul. Pentru că în viața fiecăruia sunt momente care cer fie o ipostază, fie alta. Nu poți fi lider tot timpul și nu poți rămâne doar unul care urmează grupul pentru totdeauna. Arta reușitei e să îți dai seama când e nevoie de fiecare dintre cele două.
Hai România!