Când au început să apară detalii despre calvarul trăit de copilele ajunse în cantonamentele loturilor de gimnastică, opinia publică s-a grăbit să înfiereze. Mai întâi presa a fost crucificată, punându-i-se în cârcă regresul acestui sport în România. Apoi, rând pe rând, fetele care s-au plâns de sacrificiile făcute au fost criticate aspru. Strigătul de disperare al unei campioane olimpice din România ajunsă la Sanatoriul de Nevroze e dovada că tot ce s-a spus în trecut este purul adevăr.
Pentru opinia publică din România, numele Dana Sofronie nu mai stârnește mari reacții. Nici Wikipedia nu e prea prietenoasă cu cea care în 2004 devenea campioană olimpică, la Atena. Tânăra făcea parte din lotul României, care cucerea aurul pe echipe. Mai mult, aceeași Dana Sofronie confisca și argintul olimpic la sol, confirmându-și talentul uriaș.
După episodul „Atena 2004”, Dana a ieșit din lumina reflectoarelor. Sacrificiile urmau să devină doar amintiri ce se vor pierde în ungherele minții sale, iar ea ar fi trebuit să se bucure de tot ce nu a putut face în perioada în care s-a aflat în infern.
Numai că povestea micuței gimnaste devenită peste noapte o adevărată prințesă a lumii nu a avut finalul fericit pe care și l-a dorit. Problemele căpătate în copilărie s-au transformat într-o dramă infinită. O dramă pe care a ținut-o ascunsă de ochii lumii multă vreme și care a măcinat-o într-un mod înfiorător.
De curând însă, Dana Sofronie și-a luat inima în dinți și a decis să se elibereze, să spună totul lumii.
Povestirea ei este cutremurătoare pentru orice om care o descoperă. Să realizezi că un copil de 8 ani nu poate dormi nopți întregi e ceva ce e imposibil de digerat. Să afli cum un munte de talent și disciplină poate ajunge aproape în comă la un Sanatoriu de Nevroze, e de-a dreptul stupefiant.
Postarea de pe rețelele de socializare pe care Dana Sofronie a făcut-o de curând e neverosimilă. Cine-și închipuie că poate înțelege prin ce poate trece un suflet de copil blocat într-o adevărată cazarmă, minte și se minte. Realitatea este că nu îți poți închipui niciodată că înseamnă un sport de performanță și cât de mult trebuie să te sacrifici pentru a-ți așeza sub pernă o tinichea poleită cu aur, argint sau bronz.
Poate după ce veți parcurge rândurile de mai jos veți realiza ce se întâmplă în spatele imaginilor frumoase de care ne bucurăm din patru0n patru ani:
Da, sufar de depresie de ani buni. Este o boala greu de suportat daca nu este tratata.
La varsta de 8 ani au inceput insomniile care au continuat pana in ziua de astazi. Pana acum cativa ani am reusit sa tin insomniile sub control, dar, în timp, devenind foarte agresive , a trebuit sa apelez la ajutorul specilialistilor. Simptome? Anxietate, izolare, dureri de picioare, nedorinta de socializare, aproape o neputinta de a merge, de a face pasi, etc.
Acum doi ani am ajuns aproape in coma la spital si am reusit sa imi revin numai datorita ajutorului celor din jur, a dnei dr. Cotan Raluca si specialistilor de la Centrul de Nevroze Predeal.
Mi-am luat inima in dinti si mi-am facut curaj abia acum sa scriu despre toate aceste lucruri in speranta ca ajuta pe cineva care simte la fel si care nu are curajul sa ceara ajutor. Fie ca de teama de a nu fi judecat, fie din alte motive, multi oameni nu vorbesc despre asta cu cei din jur. Nu cer ajutor. Este o lupta care se da cu noi , in noi , dar e bine sa avem alaturi oameni competenti care ne fac lupta mai usoara. Este, totodata, un semn catre cei dragi care sufera alaturi de noi.