Steaua suntem VOI

Mă întreb, în timpul pașilor de documentare, câți oare știu cine a fost Anton Weissenbacher? Tinerii responsabili cu fumul și ecoul din Peluza Sud au auzit, oare, de el? Cocardele etalate la lojă, între două cadre de tablou și un mizilic fin, l-au recunoscut ascuns printre ridurile sugestive ale frunții lui Loți, peste încruntarea energică a lui Lăcătuș sau lângă zâmbetele de viplă arborate la apel festiv de generali. Și ei, jurnaliștii, oare au întins un microfon? Unii au făcut-o, alții au căutat un verb mai ascuțit, vreun gureș greu de întrerupt și bun la audiență, undeva, ascunsă în vreun sertar de suflet, vreo ultimă amintire siropoasă. L-a văzut cineva pe Talpan? Scump scop de dezvăluire.

Condamnabilă neliniște. Am format deja… „Bună ziua…”

Vă mulțumesc frumos pentru interes, eu nu sunt un om al vorbelor, nu mi-a plăcut niciodată să ies în evidentă, m-am ferit de expunere, nu e stilul meu, așa am fost croit, sunt alții care merită mai multă atenție și au și mai multe de spus”.

Anton Weissenbacher se pregătește să se întoarcă în Germania. „Acasă”. Născut la Baia Mare, omul care a câștigat cu Steaua Cupa Campionilor Europeni, Supercupa Europei și două titluri a plecat din țară la începutul anilor 90 și se mai întoarce, aici la noi, în vizită la părinți. Uneori mai vine la „revederile de cupă”. Cupa Campionilor Europeni – 1986.

Ultrașii CSA Steaua s-au dus peste Emil Grădinescu și au scris mesaje pe gardul casei.…

Steaua, neprogramată în Liga 2 și înfrângere cu 3-0? Scenariu incredibil pentru echipa CSA

„AICI SUNT CURSELE Fiarei, MAGIA lui Hagi ȘI GENIUL LUI Tudorel, DE SUS Sfinxul NE VEGHEAZĂ, S-ATINGEM GLORIA LA CARE NE-A DUS EL”

La balconul peluzei verzalele strigă spre stadion. Mesajul suporterilor din grupul Glas e sugestiv. Și dacă s-ar fi vrut, o rimă cu Weissenbacher ar fi fost imposibilă.

Stadionul e minunat, fanii superbi, noi… mai bătrâni”, răspunde cu franchețe fostul jucător stelist.

Ghencea. Sucursala terestră a paradisului

Băieți tatuați și îmbrăcați în negru duc mai departe povestea Stelei – „Suntem noi, Steaua suntem noi”-, cu steaguri mari care tresar peluza în pântecul ei, prin mesaje în rime. Cu dăruire, ecou și pasiune. Undeva la periferia decibelilor, un bărbat în tricou roșu, cu un telefon în mână și riduri împăienjenite la colțuri de tâmplă, filmează printre sughițuri.

Lacrimile i se scurg prin șanțurile feței, respirația se strecoară printre ghionturi de aduceri aminte, mâna tremură, inima trepidează în ritmul peluzei. Un cocktail ciudat de clipe. „Steaua, Steaua”. Pentru acest domn sugrumat de emoție, Ghencea pare sucursala terestră a paradisului.

Eroii de la Sevilla și-au terminat turul de onoare, imaginile din Ghencea au inundat Internetul și jurnalele, numărul 7 a fost retras. Declarațiile au fost stoarse. Lăcătuș, Boloni, Balint, din nou Lăcătuș, Helmuth. Toți. A intrat și Jenei prin telefon. La protocol, șampania s-a terminat și o ultimă lacrimă s-a uscat pe obrazul bărbatului suleget. Acum este „bun de tipar” și interviul cu Weissenbacher.

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...

S-a făcut așchii și condamnabila mea neliniște. Sunt sigur că cineva, de acolo de sus din peluză, l-a recunoscut pe Weissenbacher.