Încă doi ani de contract pentru Cristina Neagu, 20.000 de euro pe lună din bani publici, în total aproape o jumătate de milion
Sigur că da, Cristina e Messi a handbalului feminin și trebuie să fim mândri c-o avem. Iar noi, românii, venerăm din punct de vedere financiar orice ne poate face mândri. Asta ni se spune că trebuie să facem în cazul Cristinei. Să fim mândri. Altfel, dacă nu suntem mândri, suntem luatți drept apatrizi, trădători de țară…
La 33 de ani, Cristina Neagu ne-a lăsat fără prezența ei la recentele Mondiale. Trebuie s-o înțelegem, e vorba de un lung șir de accidentări. Fără ea, România n-a făcut nimic la competiția de luna trecută, din Spania. A bătut doar Iranul (fetele acelea cu burkka…), Kazahstanul și Porto Rico. În rest, toată cealaltă lume, a nediletanților, a șters pe jos cu noi. În afară de Cristina, suntem zero barat în acest sport, care altădată ne aducea medalii mondiale la echipa națională, trofee continentale de club. Oare ce-am fi făcut la recentele Mondiale dacă ar fi fost și Cristina acolo? N-avem de unde să știm, pentru că n-a fost.
Această dependență de care am vorbit mai sus va fi recompensată în următorii doi ani cu câte 20.000 de euro pe lună. Două lucruri contrariază. Primul, că suma va fi plătită din bani publici, CSM București fiind club finanțat de Primăria Capitalei. Al doilea contrariază mai mult decât primul. Vorbim de cel mai mare salariu din handbalul feminin mondial. Să lumăm pe rând cele două contradicții….
Dacă deschidem gura, sau măcar dacă ne mirăm de dimensiunea salariului Cristinei, riscăm să fim înghițiți de tsunamiul de patriotism iscat în jurul subiectului. Gabi Szabo, fosta imensă campioană, managerul clubului bugetar, ne asigură că s-a asudat din greu pentru sponsorizări anuale de 700.000 de euro pentru CSM. Că din acele sponsorizări se plătește de fapt salariul Cristinei, nu din bani publici. O teză eronată, un răspuns nemulțumitor. Sponsorizările către Stat, atunci când se fac și intră în bugetul public, devin automat bani publici. Alături de fosta mare atletă s-a aliniat un impresionant pluton de patrioți de serviciu, care ne spun că nu ne ridicăm nici la nivelul gleznei marii handbaliste dacă nu pricepem că ea merită cu prisosință să fie plătită cu această sumă. Râul, ramul…
Într-o recentă apariție publică, fostul mare handbalist Radu Voina, campion mondial ca jucător și apoi selecționer al reprezentativei feminine, spunea că România plătește cel mai bine din întreg handbalul feminin al Planetei. Asta chiar dacă România a terminat recentul Campionat Mondial pe un loc cu două cifre. Chiar dacă ultimul trofeu continental a fost cucerit în urmă cu șase ani. Chiar dacă de câțiva ani CSM face figuri palide în competițiile de club. Chiar dacă, atunci când o contrapui Norvegiei, Danemarcei, Olandei, Spaniei, Franței, adevăratele forțe ale handbalului feminin mondial, România ia bătăi la scoruri jenante. Cu toate acestea, România plătește fabulos, faraonic. O face din bani publici, iar cei care nu suntem de acord cu asta, am înțeles că suntem niște apatrizi care nu înțelegem nimic.