La invitația reputatei reviste berlineze, reporterul special Playsport.ro, Justin Gafiuc, a realizat, în cel mai recent număr al lunarului german ”11 Freunde” (”11 prieteni”), una dintre publicațiile sportive de top din țara lui Beckenbauer, alături de Bild și Kicker, un amplu interviu cu Mircea Lucescu.
Antrenorul lui Dinamo Kiev vorbește pe larg despre experiența războiului din Ucraina, culisele organizării recentului turneu european al echipei pe care o conduce, episoade necunoscute de pe durata cantonamentului din România ori relația specială cultivată cu doi dintre jucătorii săi de suflet, Diego Simeone și Pep Guardiola, azi tehnicieni de clasă mondială.
”N-am trăit clipe de panică în cele două-trei zile petrecute la Kiev, la începutul războiului. A existat doar momentul unei explozii puternice, când a fost atacat aeroportul. Am crezut inițial că e zgomotul de la o furtună. M-au impresionat însă în special cozile uriașe de la granița cu România. Am întâlnit femei și copii care își abandonau mașinile și preferau să meargă pe jos cu bagajele câte patru-cinci kilometri pentru a putea trece vama cât mai repede. Erau oameni îngroziți”, începe mărturia lui Il Luce.
El povestește că ”primul plan a fost să scoatem din țară familiile jucătorilor. Am organizat două autobuze, cu circa 80 de persoane. Au plecat spre România și i-am cazat la început într-un hotel din Iași. A fost vorba despre soțiile, prietenele sau copiii fotbaliștilor. Am discutat apoi cu conducerea clubului și cu președintele federației pentru ca și jucătorii să obțină permisiunea de a părăsi Ucraina”.
A completat: ”Am considerat că e mai important ca imaginea țării să fie apărată de ei în exterior, prin metode sportive, decât să stea în Ucraina și să se expună la o mulțime de pericole. I-am rugat să insiste fiindcă e la mijloc și pregătirea echipei naționale pentru barajul spre Mondiale, programat în luna iunie. Am găsit oameni foarte înțelegători la Guvern. Ne-au ajutat. Prima propunere fusese să organizăm o echipă comună cu Șahtior, să dăm un semnal de unitate”.
Lucescu a detaliat apoi felul în care s-a implicat personal în organizarea cantonamentului efectuat în România de Dinamo Kiev: ”Căpitanul Sidorciuk, împreună cu Stepanenko și Kryvtsov de la Șahtior, au venit mai devreme. Au putut să iasă din țară beneficiind de faptul că aveau câte trei copii, ceea ce-i excepta de la legea mobilizării generale. Au stat o perioadă la hotelul lui George Copos, fostul patron de la Rapid București. Le-am găsit apoi apartamente în Pipera, o zonă rezidențială elegantă la marginea Bucureștiului”.
A dezvăluit cum l-a sprijinit pe Sidorciuk, aflat într-o situație specială: ”El a căpătat o legătură aparte cu România, fiindcă soția lui, care era însărcinată, a născut aici al patrulea copil. Nepoata mea, Marilu, fiica lui Răzvan, i-a ajutat cu doctorii, cu maternitatea”.
A explicat și cum a ajuns să aleagă pentru ucraineni complexul sportiv de la Snagov: ”Pentru echipa U19 am găsit un ajutor extraordinar din partea lui Gigi Becali, patronul de la FCSB, care a primit lotul în catonamentul clubului său. Dar pentru prima formație a fost mai dificil. Bazele de pregătire ale echipei naționale a României, la Mogoșoaia și la Buftea, erau ocupate. În alte părți am întâlnit situații similare. Mi-am amintit însă de un frumos complex la Snagov, 30 kilometri de București, unde m-am pregătit cu echipa națională înaintea Mondialului din 1970”.
”Acolo e directoare o rudă, Adela Alexe, fostă atletă de performanță. Ne-a primit în condiții bune. De obicei, e un loc de pregătire dedicat sportivilor de la canotaj sau rugby, dar am găsit camerele disponibile. Ne-am adaptat”, a mai declarat Lucescu pentru ”11 Freunde”.
S-a lansat și într-un discurs aspru la adresa cluburilor europene de top, care au refuzat să joace meciuri amicale cu Dinamo Kiev pe durata recentului turneu continental efectuat de ucraineni: ”Sunt dezamăgit. Ne-am așteptat la mai multă deschidere de la echipele mari de pe continent. Partidele aveau și rolul de a atrage atenția lumii fotbalistice că în Ucraina se întâmplă lucruri groaznice. Era un prilej de a arăta empatie și simpatie pentru un popor lovit puternic de război. Se puteau strânge fonduri pentru ajutorarea refugiaților sau a copiilor rămași în Ucraina. Din păcate, au răspuns pozitiv doar echipe din Polonia, Turcia, România, Bulgaria, Croația și Elveția. Dortmund e singurul club de anvergură care a acceptat un meci cu Dinamo Kiev”.
Și a continuat apoi speech-ul ofensiv, cu trimitere la granzi precum PSG, Barcelona, Benfica, Milan sau Ajax, adversari aflați pe o listă inițială de amicale: ”Am discutat peste tot, dar s-au eschivat și ne-au răspuns că n-au timp sau că nu-i ajută programul, deși erau cluburi ieșite din cupele europene, care ar fi putut găsi o dată disponibilă la mijloc de săptămână. Ar fi fost meciuri care transmiteau un mesaj de pace”.
Trece la parcursul său de antrenor: ”Un tehnician din estul Europei obține greu un contract în Germania. Ar fi fost însă interesant să activez în Bundesliga, unde e un fotbal spectaculos, sunt stadioane arhipline și o atmosferă fantastică”.
Rememorează apoi disputele contra lui Bayern, încheiate dezastruos, 0-7 în 2015, cu Șahtior, și 0-5 în 2021, cu Dinamo Kiev: „Am avut parte de un arbitraj discutabil de fiecare dată. Toamna trecută au deschis scorul dintr-un penalty dictat ușor, la fel cum s-a întâmplat și la acel 0-7. Un penalty fals în primele minute și o eliminare incorectă au decis din start soarta meciului. Veneam după un 0-0 în Ucraina, au făcut presiuni și n-am mai avut nicio șansă după acel debut de partidă stricat de arbitru. Sigur, Bayern a fost o echipă puternică, greu de învins, dar nu era nevoie de arbitru pentru a rupe un meci”.
Îi ia apărarea lui Simeone după ce argentinianul a fost atacat de Guardiola la capătul recentei partide din Champions League, City – Atletico 1-0: ”A jucat un fotbal preistoric”. Cei doi au fost elevii lui Il Luce în Italia, la Pisa și Brescia.
”Nu sunt de acord cu ce a spus Pep. Există o mulțime de căi de a obține un rezultat. Normal că echipele lor arată diferit, create după filozofia fiecăruia. Îmi plac echipele care poartă amprenta antrenorului. De aceea îi admir în special pe cei care rămân o perioadă mai lungă la un club, construiesc echipe, se reinventează an de an”, s-a destănuit Lucescu.
A mai subliniat că ”am o simpatie specială pentru foștii mei jucători, pentru antrenorii cu care m-am confruntat de-a lungul carierei. De exemplu, am o relație foarte bună și cu Ferguson. Ne apreciem reciproc, ne respectăm, discutăm foarte deschis când ne întâlnim”.
Încheie cu un gând trist: ”În 2014, când a început războiul în Donbas, am lăsat totul în urmă la Șahtior, crezând că ne vom întoarce. N-am mai ajuns însă niciodată în Donețk. Același lucru se întâmplă acum. Am plecat din Kiev sperând că vom reveni în câteva zile. Din păcate, evenimentele ne sugerează că nu vom ajunge probabil prea curând în capitala Ucrainei”.