SPECIAL. Blatul care nu a mai avut loc! Doi oficiali ai Timișoarei au fost arestați și trimiși în pușcărie: „Femeia s-a aruncat în fața mașinii!”

Cu puțin timp înainte de Revoluție, Nicolae Ceaușescu a grațiat doi oameni de fotbal, oficiali ai Politehnicii Timișoara, care erau arestați după ce ar fi încercat să le ofere mită conducătorilor de la FC Bihor pentru ca formația orădeană să nu își apere corect șansele în meciul direct.

Suntem în sezonul 1985-1986, Poli Timișoara luptă pentru a rămâne în Divizia A, cot la cot cu Victoria București. În zona, vorba clișeului din ziarele acelor zile, „nisipurilor mișcătoare”, se mai afla și FC Olt Scornicești, o altă echipă cu „grade” și „rude”. În etapa cu numărul 30, cu cinci runde înainte de final (pe atunci se juca la două puncte victoria) alb-violeții au meci cu FC Bihor Oradea, împotriva, folosim din nou clișeul, „lanternei roșii”, o formație condamnată la matineu, fără vreo șansă de salvare.

Misiunea începută în birourile clubului din Timișoara

Înaintea jocului, Tavi Foale, tehnicianul bănățenilor și Marin Bodin, organizatorul de competiții, sunt chemați de mai marii clubului de pe Bega, care le înmânează „un plic gros cât o jumătate de carte”, și-i trimit în „misiune”, la Oradea, pentru a livra „coletul” șefilor adversarului direct, în încercarea de a trânti meciul. Foale și Bodin nu mergeau în orb, conform mărturisirilor, șefii celor două cluburi erau înțeleși, predarea banilor urmând a fi făcută cu mai bine de o săptămână înaintea partidei.

Planul gândit pe Bega se complică pe malul Crișului și, după unele scurgeri de informații, cei doi timișoreni sunt prinși în flagrant, arestați și trimiși după gratii.

În poveste apar două nume cunoscute: Romică și Mitică

În 2008, într-un interviu oferit Evenimentului Zilei, Tavi Foale rememorează flagrantul Miliției, povestește ce a urmat după arestare și spune cine crede că a „sifonat”.

„Bodin, avea o plasă cu bani care nu bătea la ochi. Jigodia asta de Romică  Pașcu, care era vicepreședinte la Oradea, atunci când a prins șpilu’, ne-a dat de gol, pentru că voia să se pună bine cu Mitică Dragomir, președinte la Victoria. Am fost acasă la Horică Văideanu, șeful cel mare de la Oradea. Bodin a rămas la club, cu Pașcu și cu plasa cu bani. Când m-am întors, colegul meu era deja legat. Pe mine mă așteptau doi milițieni în fața biroului. Mi-au pus pistolul la tâmplă și mi-au zis: „Mâinile sus, fața la perete!”. M-au dus direct la arest, apoi la pușcăria din Oradea. Am stat în celulă o lună, și aia mi-a luat o jumătate din viață… Am dormit pe o scândură întinsă, care era ridicată dimineața, la deșteptare. Dacă se judeca în mod corect, trebuia să luăm între trei și cinci ani de închisoare. Eu am făcut, până la urmă, șase luni de pușcărie pe muchie. Am avut intervenții mari la București”.
Tavi Foale nu a spus, sau poate nu știe, care au fost „intervențiile mari de la București”.

PlaySport.ro redă memoriei colective mărturisirile „complicelui” lui Tavi Foale, – Marin Bodin- sprijinite în vocea și memoria fostului lui coleg de facultate și bunul său prieten, marele jucător și antrenor de handbal, Radu Voina.

„ Marin Bodin mi-a fost coleg de facultate la București. Tatăl lui era pantofarul de la Teatrul Național din Timișoara și a intervenit, după terminarea studiilor, să-l repartizeze la Timișoara. Astfel, încet, încet, Marin a ajuns la Politehnica Timișoara, la echipa de fotbal, era și el ceva pe acolo, un fel de metodist”, rememorează Radu Voina legătura sa cu Marin Bodin.

Ordinul, înscenarea, pușcăria

Fostul mare handbalist continuă să depene amintirile acelor momente pierdute în negura timpului:

„După ce s-a eliberat, Marin mi-a povestit tot. A stat vreun an de zile și a făcut pușcărie grea. Cine era la vremea respectivă în conducerea clubului? Rectorul, primarul. Și, într-o zi, înaintea unui meci important, l-au chemat cei din conducere, acei tovarăși i-au dat ceva, așa… așa cât o jumătate dintr-o carte, învelit și i-au zis să se ducă la adresa cutare, nu știu unde, să predea coletul. Și Bodin mi-a zis: „Chiar atât de tâmpit nu eram, mi-am dat seama că acolo sunt bani, urma un meci important”. S-a dus acolo și l-au luat în flagrant. El, înainte, a avut o presimțire și s-a dus la nevastă-sa: „Uite, dragă, mă trimite ală, cu aia, acolo”. Ea s-a împotrivit, însă el nu a ascultat, a zis că e datorie de serviciu. Și l-au arestat”, redă Radu Voina mărturisirea fostului coleg de facultate, cel care, după eliberare, într-o societate unde era periculos să vorbești și în gând, a avut curajul- și mai ales încrederea-, să povestească prin ce a trecut.

Soția, scrisoarea, Ceaușescu

Pentru Foale și Bodin a urmat calvarul priciului, ciorba de arpacaș, „supliciul” temniței comuniste. Mizeria, cimentul și iar mizeria.

„După ceva timp a ieșit Bodin din închisoare. Și mi-a zis, săracu’ de el: „Dacă îți povestesc cine sunt ăia care care mi-au dat ordin! Și ăia stau liniștiți și eu am făcut pușcărie ca fraierul. Îmi zicea cum erau transportați de la Gherla la Buzău: „Ne băgau prin triaje, Radule, ne lăsau zile întregi în soare, în caniculă, fără apă, aveam o gaură în pardoseală în care ne făceam necesitățile. Și eram șeful celulei. Eram cel mai mare, sportiv, iar în celula era plină de oameni de o mare calitate. Doctori, ingineri, scriitori. 99% erau nevinovați, mulți au încercat să se sinucidă”.
În urma dezvăluirii lui Radu Voina, cel care a găzduit-o pe soția prietenului său în București în acele momente crunte, Foale și Bodin au fost eliberați după ce femeia ar fi recurs la un gest extrem: „Soția lui Bodin m-a sunat și îmi zice: „Radule, eu sunt soția lui Bodin și vreau să vin până la tine, vreau să vorbim ceva important”. A venit, fata asta, nici nu știu dacă mai trăiește, că atât de mult l-a iubit pe Marin, mi-a spus direct, cu încredere, fără frică: „ O să mă arunc în fața mașinii lui Ceaușescu, să-i dau o scrisoare!” Pentru ce? Ce a pățit. Nu am știut absolut nimic, de la ea am aflat, prima oară, ce s-a întâmplat cu prietenul meu Bodin”.

Iar planul nu a rămas în așteptare cu titlu de idee și, din fericire pentru Foale și Bodin, a dus la eliberarea lor: „Eu stăteam și stau în Piața Amzei și ea m-a întrebat pe unde trece coloana lui Ceaușescu? Era perioada în care Ceaușescu și Elena mergeu cu două mașini, erau spre final, fiecare cu mașina lui, iar Piața Victoriei era plină de securiști care se plimbau vigilenți. Femeia asta a stat până când a venit Ceușescu și a sărit în fața mașinii. A oprit mașina, au tăbărât securiștii pe ea, însă avea scrisoarea și se pare că a reușit să i-o dea în mână lui Ceaușescu. La scurt timp, Bodin a fost eliberat”, a povestit Radu Voina, în exclusivitate, pentru PlaySport.ro.

Implicarea lui Romică Pașcu în flagrant

În interviul oferit pentru Evenimentul Zilei în anul 2008, Tavi Foale l-a acuzat pe Romeo Pascu, cunoscut Romică, pe atunci fost conducător la FC Bihor, că ar fi fost omul care a denunțat acțiunea pusă la cale de șefii Politehnicii Timișoara. Astfel, „cărăușii” Bodin și Foale au fost arestați. Pașcu, unul dintre cei mai influenți oameni din fotbalul românesc al anilor ‘90, a comentat, la rândul lui, evenimentele.

„Au vrut să mă bage în belea. Mi se pare că fostul președinte de la Bihor lucrase afară. Pe vremea aia, nu puteai să lucrezi afară dacă nu erai “acoperit”. Ăla era prieten foarte bun cu președintele de la Timișoara, un profesor universitar, care era prieten și cu mine. Cei de la Timișoara au fost anunțați: “Nu-i mai trimite!”. Era un șef la poliție, Telente (n.r.colonelul Gheorghe Telente), venit de la Slatina, mă cunoșteam cu el, aveam relații deosebite. Era și președinte onorific la Bihor. Era șeful meu. Îmi spune: „să nu te bagi în chestia asta, că i-am înregistrat, există tehnică”. Ce însemna asta?! Că erau înregistrate convorbirile. Și ale mele cu profesorul, și ale președintelui care lucrase afară. Eu nu am ținut cont și am dat telefon la profesor (n.r. președintele lui Poli Timișoara) care era beat. Nu-i mai rețin numele. I-am zis: “Nu mai trimite pe nimeni!”. El: “Nu e treaba voastră!”. Și i-a trimis pe ăia (n.r. Bodin și Foale). Trebuiau să vină la club. Îmi dă telefon acasă: “Să vii la club!”. Președintele n-a mai venit la club. Eu am mers și am stat în club. Însă a venit poliția. Poliția a făcut un abuz. Niște idioți. Ăia aveau banii în sacoșă, polițiștii i-au luat din hol. Nu au mai apucat să dea banii. Banii erau pentru președinte, dar ăsta nu mai venise. A fost anunțat să nu mai vină, că intră la pușcărie pentru luare de mită. Nu a mai venit. Pe ăia cu banii i-a condamnat pe nedrept. Ei puteau să spună că aveau banii pentru o casă, pentru o mașină”, a explicat Pașcu, în urmă cu mai de 12 ani, într-o intevenție la Gsp Live.

Vorbele celor implicați

„După şase luni a venit şeful şi mi-a spus: „Eşti liber!“. Apoi m-am întâlnit cu colegul meu de la Poli, Bodin. El şi-a sunat nevasta, care a venit la Focşani cu maşina şi ne-a dus acasă” – Octavian Foale
„Am impresia că erau 150.000 de lei. A rămas stabilit să fie trimişi banii cu zece zile înaintea meciului. A fost trimis colegul de la club care ducea banii, adică Bodin, iar eu am fost rugat să-l însoţesc. Nici n-am ştiut suma”- Octavian Foale

Meciul

Partida dintre FC Bihor Oradea și Politehnica Timișoara s-a disputat la data de 25 Iunie 1986 și s-a încheiat cu un scor alb, 0-0. La finalul sezonului, ambele formații au retrogradat, bihorenii de pe ultima poziție, 17 puncte, bănățenii de pe locul 16, 27 puncte, la un singur punct sub linie, Gloria Buzău fiind prima formație care s-a salvat de la matineu. Victoria București și FC Olt Scornicești au încheiat sezonul pe 12, respectiv 13, cu același punctaj, 29.