Simona Halep, port-drapel la Tokyo

România sportivă nu i-a oferit nimic Simonei Halep. În schimb, Simona a ridicat din nou imaginea tenisului românesc acolo unde nu mai spera nimeni și nimeni nu mai credea că va ajunge, iar, vreodată, de la Năstase și Țiriac încoace. Ne-am însușit cu toții munca ei, ne-am lăudat, ne-am pus trofeele în vitrină și am lipit cu toții posterul cu ea numărul 1 mondial în geam.

Simona Halep a știut să strige „Game Over”

Simona a devenit un bun național, un brand de țară și cel mai frumos a fost că mii de fete și fetițe au luat racheta-n mână, apucându-se de tenis, dorindu-și toate să fie Simona, așa cum pe vremea mea, visam cu toate să fim Nadia.

Simona Halep a ajuns apoi subiect pentru dezbateri ”de perete”. A mai pierdut, a câștigat, iar a pierdut și-a câștigat, iar mulțimea specialiștilor de Facebook s-a împărțit în hateri și-n admiratori feroce. Și tot aici s-a identificat rapid și prototipul fanului ”cum bate vântul”: la un eșec, ne aruncă doct și semi-prețios ”v-am spus eu”, la o victorie, e primul care-și dă haștag cu ”mândru” că este român.

Simona Halep și-a anunțat retragerea: ”Iau această decizie cu sufletul împăcat. Întotdeauna am fost realistă…

Simona Halep, bătută și în meciul de simplu, și în cel de dublu la Abu…

De Halep a încercat timid sau cu tupeu să se agațe-n poză brelocul-politician. Doar că rigidă și deloc amatoare de populisme ieftine, Simona a știut să strige singură ”game over”, așa cum poate alți mari campioni, clădiți din pumni, din forță, minte, talent și propriile resurse n-au îndrăznit atunci când lingăii de serviciu și-au băgat fizicul în pozele de grup.

Nu datorează nimic nimănui

Am admirat-o pe Simona Halep pentru tenacitate, muncă și ambiție. Și seriozitatea-i de multe ori supărătoare. Dar nu m-am înscris niciodată în corul lăudătorilor de care campioana n-a avut și nu are niciodată nevoie. Și am punctat mereu și neajunsurile.

La comunicare, deschidere față de fanii ei români – pentru că asta fac jurnaliștii de aici, mijlocesc o întâlnire între ea și ai ei suporteri, nu scrie nimeni ca să-și ia articolul acasă și să-l pună în vitrină – la acest capitol, Simona a fost mereu deficitară. Pentru că dacă la turneele de afară, a noastră se lasă filmată și, vorba unui amic, stă de vorbă și cu maimuțele la Zoo, acasă și-a format un club select, elitist, extrem de restrâns, de unde nu scoate niciun picior în ”out”. Și-a format o castă, dar dacă ei îi este bine, să meargă înainte. Nu-i e datoare nimănui cu ”nada”.

Așa cum nu este datoare nimănui Simona să se justifice de ce-a plecat la Stuttgart, la turneu, și a spus ”pas” convocării pentru partida de FED Cup/Billie Jean Cup de la Cluj. Și totuși, pentru că educația nu a lăsat-o, cea de-a treia jucătoare a lumii ne-a explicat: n-o doare, practic, ”în spate” de naționala României, ci pur și simplu nu era pregătită fizic pentru această întâlnire.

La un turneu individual, dacă nu poate juca din cauza problemelor de sănătate, Simona ne-a spus că se retrage și atât, și doar pe ea o afectează, nu și echipa. În schimb, e mult mai greu să joci accidentată pentru țară.

Simona, propria sa stăpână

Este atât de mult bun simț în felul în care a pus problema, încât i-a încuiat astfel și pe cei mai cârcotași patriotarzi. Cărora le-aș aminti eu, aici, și faptul că o eventuală agravare a stării de sănătate ar fi pus în pericol întreaga strategie pe care Simona o pune la punct în vederea olimpiadei. Nu mai zic de turnele de Mare Șlem la care Halep vrea și trebuie să-și joace șansa, acum cât se mai poate să adune și ceva trofee și ceva bani, lucruri la care ea are dreptul să se gândească.

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...

Poate că pare clișeistic. ”Fumat” și perimat. Poate că nu ne place, dar asta e. Simona Halep este stăpânul absolut al ei, al propriului viitor. Iar România care nu i-a dat nimic, nicio centime din cât au investit în ani părinții și numai ei, trebuie să accepte și să îi mulțumească pentru acest cadou pe care ea ni l-a făcut de câțiva ani încoace. Și să îi dea, eventual, un drapel pe care să îl fluture Simona când delegația română va intra, la vară, pe stadionul olimpic de la Tokyo.