Și golul, cine face golul? – Opinie de Sorin Chiriac

”Mergem în Germania să scoatem punct sau să nu luăm multe?”, l-am întrebat direct, la PlaySport LIVE, pe Mihai Stoichiță. Tot ce am reținut din răspunsul său, unul mai degrabă lemnos decât diplomat, a fost că partida de la Hamburg este foarte importantă pentru că e înainte de cea cu Armenia, de acasă, de la care ne dorim 3 puncte. Practic, dacă fișa postului i-ar fi permis, directorul tehnic ar FRF ar fi spus simplu: ”Avem șansa porcului de Crăciun”.

Să fim visători, că realiști nu ne permitem!

Dacă vrem să fim visători, putem continua cu platitudini de genul ”mingea e rotundă”, ”jucăm 11 contra 11”, ”nu mai există echipe mici”, ”la fotbal orice e posibil”. Mă opresc, pentru că știu cât de plictisitor poate fi să citești așa ceva. Și încerc un argument mai pragmatic: Macedonia de Nord a bătut Germania, în actualele preliminarii, chiar la ea acasă. Dar cum să te agăți, totuși, de așa ceva?

Problema este alta! Că nu prea ne permitem să fim nici realiști. Pentru că asta înseamnă să fim obiectivi, să ne uităm la cifre, la nume, la meciuri jucate și mai ales la nivelul și intensitatea la care sunt disputate. Iar aici se lasă cu amețeli, frisoane, dureri de cap. Și nu de la blestematul Covid.

Gooooooool în atac!

La ultimele meciuri ne-a fost teamă că nu avem poartă, după retragerea lui Tătărușanu și uitarea pe banca lui Inter a lui Radu. Slavă cerului, l-am avut pe reinventatul, senzaționalul și super-modestul Niță. Ave, Florin! Apoi, ne-am temut, justificat de altfel, că suntem praf în defensivă. Că ne apăram cu Camora, cu Nedelcearu sau Mogoș. Ne-am apărat cum ne-am apărat și ne-am pus speranțele în ”mingicarii” de la mijloc.

Doar că Stanciu de la națională nu e Stanciu de la Slavia, Maxim e maxim în SuperLig și minim sub tricolor, Marin dă assist-uri în Serie A, dar nu și la lot. Și ajungem astfel la marea problemă a echipei naționale! Ca să dai un assist, pasa ta trebuie să fie transformată în gol. Doar că la noi în atac e un mare Gooooool!

Alții de unde?

Keșeru. Pușcaș. Ivan. Aceștia sunt cei trei atacanți convocați de Mirel Rădoi pentru dubla cu Germania și Armenia. De ce ei și nu alții? Pentru că alții nu există! Experimentul Markovic s-a dovedit unul nereușit, mai ales prin prisma faptului că i-a distrus moralul băiatului de 20 ani. După ce a fost titular la națională, el a ajuns rezervă (din nou) la Craiova. Așa că selecționerul s-a văzut nevoit să cheme fotbaliști care măcar au experiență la prima reprezentativă.

Doi atacanți, două goluri în jumătate de an

A profitat de forma bună a lui Keșeru (44 selecții/11 goluri) la FCSB și l-a convocat, fără a ține cont de vârsta din buletinul său. Argumentul 3 goluri în 4 meciuri în bate pe cel al etății – 35 de ani, pe care îi va serba peste mai puțin de două luni. Dezastru absolut al formei se vede însă la ceilalți doi oameni în care ne punem sperațele să marcheze. Andrei Ivan (9 selecții/1 gol) a dat un singur gol în acest an, în victoria 5-0 cu Dinamo, în care numai cine nu a vrut nu a marcat. Mai mult, a fost intergalist într-o singură partidă din acest sezon!

Iar George Pușcaș (23 selecții/8 goluri) nu mai mai băgat-o în ațe din data de… țineți-vă bine!… 5 aprilie. Anul curent, totuși, nu 2020. Deci, ieri a serbat șase luni de la ultimul său gol într-un meci oficial! În ultimele 4 etape, Pușcaș a jucat așa: 3 minute cu Fulham, 1 minut cu Boro, 55 cu Derby și 65 cu Cardiff. A fost introdus ca număr 9, atacant de careu sau vârf împins cum se mai spune și dat… 0 goluri.

Media atacanților nemți: 1 gol la două meciuri. Doamne ajută!

O să fie dureros, dar voi merge până la capăt și vă voi prezenta și cifrele nemților. Încep enumerarea prestațiilor din ultimele zece meciuri oficiale cu cei experimentați: Muller (10 meciuri – 4 goluri), Sane (10 meciuri – 6 goluri), Gnabry (10 meciuri – 5 goluri), Werner (10 meciuri – 5 goluri). Nici la puști nu stau rău deloc: Musiala (18 ani – 10 meciuri – 4 goluri), Wirtz (18 ani – 10 meciuri – 6 goluri), Adeymi (19 ani – 10 meciuri – 5 goluri). Asta ca să nu fie loc să spunem ”hăi că poate joacă Hansi cu echipa a doua”. S-ar putea să fie și mai rău.

Așa că dacă m-aș întreba retoric ce l-am întrebat pe ”nea Miai”: ”Mergem în Germania să scoatem punct sau să nu luăm multe?”, eu aș spune că ”să nu luăm multe” nu e un deziderat, ci o performanță. Doamne ajută!