Vii la nunta asta cu echipa națională ca un mire căruia lăutarii i-au dat țeapă în dimineața cununiei iar artificiile promise de primar au fost deja folosite pentru alte cauze. Iar asta te va ajuta, ai să vezi. La fel cum de folos îți va fi că nu suntem nici sus, nici foarte jos. Ci fix acolo unde e de lucru. Nu ai performanțe recente de repetat, nici linii constante de fericire pe care să le prelungești.
Nu vei avea în jurul tău, pentru scurtă vreme ce-i drept, nici entuziasmul exotic al sosirii lui Daum și nici entuziasmul tineresc al promovării lui Rădoi. Nici măcar aerul de așezare a lucrurilor pe drumul cel bun de la momentul Contra. Și să nu te îngrijoreze că nu le vei avea.
Fiecare s-a întors împotriva fiecăruia atunci când o minge a zburat de la 11 metri spre tribune ori s-a dus spre bara islandeză. Și s-au transformat pe cât de repede s-au născut într-o furie prăpăstioasă. Care bine nu a făcut nimănui.
Ai doar un grup mare de fotbaliști tineri și un grup mic de fotbaliști cu experiență. Sună simplist, dar asta va trebui să înțelegi din prima zi, descoperind singurătățile, îndoielile, calitățile și încăpățânările fiecăruia. Poate crezi că le cunoaști, dar doar pe viu le vei descoperi cu adevărat. Și indiferent cât ai jucat sau ai antrenat înainte, asta o știi prea bine, niciun fundaș dreapta nu e același fundaș dreapta, nicăieri.
Pentru că ai 23 de băieți pe care îi alegi din nu foarte mulți, din păcate!, și doar câteva zile, de patru-cinci ori pe an, trebuie să îi pregătești ca să faceți românii fericiți. Grea frază, la fel de simplă, dar o simți.
Naționala împlinește 100 de ani dar nu e o bătrână la ora asta. Ai talente certe care s-au fixat într-un vertij descedent la cluburi. Care nu joacă, frământate de accidentări sau de imposibilitatea propriei adaptări rapide. Ai un campionat intern care cum-necum scoate câțiva jucători buni și ai o listă de română născuți în afară sau plecați de foarte mici în străinătate care se consacră deja ca soluții. Nu e un pustiu, dar nu e nici o grădină. În fond, dacă ar fi fost excelent, îl așteptam pe Simeone! Iar dacă eram la pământ, cu totul, nu ai fi vrut nici tu să vii aici.
Să nu crezi că ești opțiunea X de pe lista Y. Din secunda în care vei intra pentru prima oară pe poartă la Mogoșoaia sau vei reveni, cel mai probabil, totul s-a șters. Că ai fost sau nu selecționer înainte, a fi antrenorul României acum mi se pare cea mai complicată postură din punct de vedere al relației cu publicul dintre toate cele care nu implică viața și suferința fizică a oamenilor.
Vei deveni o țintă, iar asta nu e totdeauna rău. Dar o țintă pentru toate așteptările, o configurație de gesturi și atitudini întoarse pe toate părțile, incomparabilă cu toate celelalte posturi în care te-a pus antrenoratul până acum. Crezi că exagerez?
Gândește-te că naționala a rămas cea mai iubită echipă de fotbal din România în ciuda absenței de la turneele finale. Că umple stadioanele indiferent de scor. Că atunci când pandemia și sărăcia se îmbrățișează într-un delir, fotbalul înghite speranțele românilor și trezește obsesia paradisului pierdut. Altul pentru fiecare generație, de la Mexic 1970, la Italia 1990, la World Cup 1994. Iar atunci rămâi singur, cu băieții pe care îi convoci și o mână de oameni în staff alături.
Pentru câți bani vei veni? Treaba ta. Pentru câți ani vei veni? Tu știi mai bine cât îți trebuie. Dar fiind o nuntă, noi am plecat fiecare de la ideea că va fi pentru totdeauna, ca să putem face lucrurile să conteze cu adevărat, nu ca să ne lăsăm pe tânjeală că e vreme cumva. Divorțul vine oricum cu semantica lui în aparte în fotbal. CV-ul fiecărui antrenor asta și e, o serie de nunți și divorțuri.
Nu sunt în măsură să îți dau sfaturi, acestea sunt doar gândurile unuia din cei care lucrează de 8 ani la întâlnirea fotbalului cu suporterii. A naționalei cu românii. Poate ele nu îți vor fi de folos, căci sunt gânduri și nu sfaturi, repet, dar sunt cumva obligat să ți le ofer în avans, de mână cu oamenii din tribune, pentru că am învățat că multe poți greși în această căsătorie tricoloră și poți fi iertat, dar să minți sau să ascunzi e imposibil și impardonabil.
Azi, acum, ești “noul selecționer, oricare ar fi”. Îți urez doar ca după EURO 2024 să nu fii “oricare selecționer ar fi fost…”.