Românii au Talent

Conferința lui Boloni a semănat cu o finală. Un ultim meci în care antrenorul a început timorat, a bâjbâit, stângaci, șiragul vorbelor, s-a exprimat greu, a stâlcit cuvinte într-un galimatias în care s-a adaptat cu sala, cu emoțiile și situația, cu limba și, mai ales, cu țara.

În fuga întrebărilor, Boloni și-a așezat ideile, și-a ascuțit verbul, a ridicat, uneori, tonul – cu genul i-a fost mai greu-, însă să nu devenim patriotarzi, iar „finala” lui a devenit, incandescentă. Pentru că Loți ne-a spus, în paranteze la acolade, ce nu vrem să auzim. Iar asta, pe noi, ne deranjează crunt. Tot Loți ne-a lăsat în palme, în vârful degetelor pe tastaturi, întinse pe grumaz, berbece de bârfă, cum excelent spunea I.D. Sîrbu, „unicul ciomag la care mai recurgem noi ca popor”.

Replica lui MM

Și ne-a șicanat spunându-ne că, în fotbalul românesc, am rămas fără talente. Exact! Am rămas fără talente, însă suntem plini de fițe. Fițe și pretenții. Noi, popor talentat, secat de talente, strâmbăm din nas. Cu sau fără mustață.
„Să mă ierte jucătorii, nu arăt absolut deloc cu degetul către ei – că nu găsești un jucător talentat în fotbalul românesc”.
Mihai Stoica, cu „ochii lui de Argus” și lirica incontestabilă, l-a taxat pe Loți și l-a dat drept exemplu pe Tavi Popescu.

„Nu cred că a văzut un meci al echipei naționale în ultima vreme. Iar să spui că nu avem niciun jucător talentat, asta tocmai după ce Tavi Popescu a făcut ce a făcut cu CFR, înseamnă că ai avut alte preocupări. Că nu te-ai uitat la meciuri”, a replicat managerul de la FCSB.

Și MM, în contul lui Tavi, lasă și o mostră de teorie: „N-am întâlnit jucător ca Tavi Popescu de când sunt! Dacă ar pleca la Barcelona, ar fi titular, ar juca în fața lui Gavi și Nico. E mai talentat decât ei, e mai rapid, mai inteligent. Are viziune. Nu e doar extremă, poate să joace oriunde, e fotbalist mare”.

Am talent! Ce fac cu el?

Aici se deschide o lungă zeamă de convingeri, păreri, interpretări. Când este un jucător talentat? Oare așa se naște? Sau poate chiar asta e important, unde se naște. Oare talentul trebuie lucrat? Cum era? Talent neșlefuit. Convingeri, păreri, interpretări…

În fotbalul românesc am avut talente incontestabile. Nu le pomenim pentru că le știm. Tot fotbalul românesc a oferit talente ratate, atârnate în destin, ghinioane, decizii, educație.

La zi, cu cartea de muncă între FCSB și palat – sau, mai bine zis, invers- Ionuț Luțu este ajutor de patron, antrenor la juniori, livrator, șofer. „Hagi – Luțu” joacă pe post de Uber Gigi. Un talent eșuat, multilateral dezvoltat. Și talentele suferă reconfigurări profesionale. Vorba vulgului… te-ai născut talent, o să mori speranță. La noi speranța moare ultima.

În prezentul timpuriu, Nicolae Stanciu- care s-a transferat în China-, este un alt talent. Însă, din păcate pentru noi, pentru el, pentru fotbal, Nicu nu ne-a satisfăcut pretențiile și s-a transformat, în multe rânduri, în dezamăgire. Man sau Mihăilă sunt talente în așteptare. Și avem zeci de talente împrăștiate prin colțuri de continent și în miezul lui. Lângă Marmara sunt Cicâldău și Moruțan, la Atlantic e Chindriș, la Santa Clara, în Portugalia, acolo unde se spune că Boloni ar fi descoperit un talent mondial. Pe Ronaldo.

Ideea e că, în general, la talente suntem campioni mondiali. Cu calificările stăm mai prost. Ne punem speranțe și-i inventăm, imberb, din sertarele redacțiilor pe „noul Dobrin”, „noul Balaci”, următorul Hagi. Și asta poate fi o lipsă de talent. Așa prin viața noastră se scurg generații pe care le declarăm nule.

Fazan

Și o nouă întrebare. Cum cântărim talentul în fotbalul românesc? Un șut magnific într-un derby, un sezon eclatant în Liga 1, o gleznă fină sau nimbul unui star cu iubită cu fund brazilian și carnet din Ucraina, un transfer de milioane de euro și zeci de clauze? Fără talentul mercantil al unor impresari, rămâne să ne spălăm cu talentele pe cap! Și uite așa, noi, națiunea cu Generație de Aur, care nu și-a recuperat tezaurul de la ruși nici după 100 de ani, am devenit experți în repatrierea telentelor. În concluzie, Loți, poate chiar și fără să vrea, ne-a închis ca la „Fazan”. „Talent”.