În trecut, semn al puterii, al aroganței și, mai ales, al nereușitei eterne, „lăsați-ne să ne pregătim de Champions League” a fost vorbă înregistrată la OSIM. Direct din lojele din Calea Floreasca. A spus-o Cristi Borcea și, între timp, fumul trabucului său s-a evaporat. La fel și speranța dinamoviștilor legată de Champions League. Anii au trecut și lucrurile s-au schimbat. La Dinamo, azi, loja a rămas și fără fum și fără putere. Scrum s-a făcut și puterea unui club care dirija și vântul. Azi, echipa este condusă din peluză. Și tot de acolo este susținută. Cu cântec și valută.
„Dinamo, Dinamo, Dinamo suntem noi”
„Plecați cu toții, lăsați-ne, Dinamo nu e o afacere”. Turcu, Borcea, Badea, Walter, Săvulescu, Cohn, Negoiță și alții au tot auzit-o. Și au plecat. La fel a făcut-o și Negoiță. Cortacero a fugit până să i se facă traducerea. „Dinamo, Dinamo, Dinamo suntem noi”. Azi, Dinamo sunteți voi. Ultrașii sunt creditori și pun antrenori. Tot ei au strâns bani și au salvat clubul din vârtejul în care l-au împins cei trimiși la plimbare. Și tot ei au retractat. „Nicu Badea ești o mizerie!”. Așa e la noi. Curați la suflet, iertăm, uităm, uneori, stăm cu mizeria sub preș. „Ca la noi, la nimeni”. Bam, bam, bam.
Stoican a fost îndepărtat după ce peluza s-a răsculat, s-a ridicat și a dictat. „Ești cel mai prooost…”. Amenințarea lui Filip, Matei, Radu, Răuță, încăpățânarea și scenariul lui Mureșan, lacrimile lui Stoican au amânat deznodământul. Câteva ore, grele, de eternă tăcere și sacru balamuc. Liniște spartă de Mircea Rednic. Ole! Apoi de Filip. Steliano. Până când, Elias Bucurică, liderul PCH și administratorul Asociației Peluza Cătălin Hîldan, acționar cu 20% și președintele Comitetului Creditorilor – nu Bucurică, asociația-, a dat, firetic, cu pumnul în masă. Nu asociația, Bucurică! În masa credală pe care o domină cu greutatea creanței. 2,5 milioane pe care i-a strâns, 48 cu 48 de euro și mai mult, trăiască cine-a dat!Cum spuneam: „Dinamo, Dinamo, Dinamo suntemn noi”. Adică: „Tot noi!”.
„Cred ca va veni cu siguranță ziua când antrenorul va antrena, conducerea clubului va menegeria și galeria va canta, fără nicio imixtiune a uneia dintre părți în activitatea celeilalte”, a transmis Stoican atunci când, deja, devenise parte din trecutul echipei la care a jucat și pe care a mai antrenat-o. La prezent se vorbea, din nou, de Dusan Uhrin jr. Dorit cu inima deschisă în zona salturilor mortale și a nasurilor roșii, alb – roșii, de clovn, precum, orice gospodină socialistă, un cristal, prețios, de Boemia. „Câinii” își leagă speranța de inelul lui Dusan. Ultima dată un „Rumburak” salvator.
Cehul reprezintă o nouă repatriere. Emoțională, după ce întorcerea „motivațională” a dat greș. Nu se știe dacă și ultima în această salbă a hazardului. Repatrierea, revenirea, readucerea. Vechi obicei cetățănesc în „Ștefan cel Mare”. Pentru că, „fie vreme bună, fie vremea rea”, nu e așa, „Patria noastră e Dinamo”.
Sezonul început a fost Dario Bonetti. Propus de Nicolae Badea, agreat de peluză, semnat de Mureșan. Și n-a fost bine. Apoi s-a încumetat Mircea Rednic. Ole! Aici Mureșan a strâmbat din nas și a scrântit situația. O situație dificilă. Pentru a repatria și el. Pe Stoican. Flavius Stoican. Din nou o eroare strategică. Ultima ciorbă reîncălzită este pusă pe foc de PCH. Dușan Uhrin. Ultima oară purtat pe brațe după ce Dinamo s-a salvat de la retrogradare. Acum, cehul vine cu același obiectiv.
Și, la capitolul repatrieri, pentru a fi balamucul pur, la Dinamo s-a întors și Dorin Șerdean. El a repatriate firma Lotus, acționarul majoritar al SC Dinamo 1948 SA, de la Pablo Cortacero. Într-o zi poate fi trimis și după tezaur, are încăpățânarea pionului care nu vrea să moară pe tabal de șah. La rândul lui, „șahistul” este un dușman de-ai DDB-ului. „Plecați cu toții, lăsați-ne, Dinamo nu e o afacere!”. Acum, „când stăm în furtună și așteptăm vremea bună”… lasați-ne. „Lasați-ne să ne pregătim de baraj”.