O promovare se cere continuată de un drum frumos în prima ligă. Îl vom vedea?
A intrat în prima divizie Rapidul, ceea ce face ca peisajul să fie mult mai însuflețit, mai vocal, mai plin de pasiune. Echipe precum UTA și Argeșul anul trecut, precum Rapidul și Craiova acum, precum U Cluj, Petrolul, Farul, Timișoara, care cu siguranță că vor urma, înseamnă ceva, înseamnă puntea dintre tribună (încă goală, dar în curând din ce în ce mai plină) și teren, și iarbă. De ani și ani ne învârtim printre structuri artificiale, lipsite de pasiune, care nu aduc fior, ci doar peisaje dezolante și, eventual, niște bani publici tocați pentru ceva ce nu interesează pe nimeni.
A fost frumos la Buftea și va fi frumos în toate zilele care vor urma. O săptămână, atât vor ține serbările galante, a spus patronul Victor Angelescu. De fapt, din 1923 încoace, de 98 de ani, aproape de un veac, lângă șina Giuleștiului tot au loc serbări galante, pline de farmec, de iubire, uneori chiar de frumoasă și emoționantă inconștiență. Iubirea pentru culoarea vișinie te face să uiți de tot și de toate, așa că bucuria promovării trebuie înțeleasă, în fond e vorba de o echipă care și-a urcat treptele normal, de la liga a patra, unde a împins-o falimentul, până, iată, din nou în luminile rampei.
E multă pasiune în aceste zile în Giulești, în curând va fi gata și noul stadion, așa că totul pare roz trandafiriu. Ce va fi însă la finalul săptămânii de chefuri susținute, anunțată de tânărul și se pare priceputul patron Victor Angelescu? Cei mulți care se bucură în aceste zile pentru promovare nu vor accepta mediocritatea și parcă vezi cum vor începe să vorbească în cel mai scurt timp despre Playoff, Europa și alte substantive proprii din aceeași arie semantică. Dar cum? Și cu cine?
În plină efuziune, luni noapte, a fost anunțată rămânerea lui Mihai Iosif pe bancă. E un premiu pentru promovare, pentru discursul din vestiar, pentru versurile declamatela televizor după meciuri, pentru că a spus, și are dreptate, că a rămas lângă echipă și la greu, atunci când erau repartizați doi inși la felia de salam. O prelungire de contract gândită cu sufletul, Victor Angelescu a înțeles repede că sufletul e marele atu al oricărei persoane legate într-un fel sau altul de Rapid.
Tot Victor Angelescu a vorbit și despre prima posibilă achiziție. Alex Ioniță, cel a cărui suspendare pentru dopaj va expira la sfârșitul verii. Impecabil ca ascendență giuleșteană, Alex nu e însă în cel mai bun moment al carierei. Apoi, Pancu a vorbit despre Săpunaru. Alt ”veritabil”, alt ”original”, fotbalist cu carieră impecabilă, câștigător de Cupa UEFA cu FC Porto, când și-a i pus la gât, alături de tricolor, o eșarfă alb-vișinie. Dar Cristi Săpunaru a făcut 37 de ani, exact cât are și Voicu, admirabilul căpitan care tocmai s-a retras.
Și mai departe? Cine mai vine? Alții, fără îndoială. Poate chiar unii care n-au ascendență feroviară. Să nu uităm că Mircea și Răzvan Lucescu, Neluțu Sabău, Mircea Rednic, Dănuț Lupu, nu erau mari rapidiști înainte de a veni în Giulești. Și nici Cesinha, Spadacio, Bozovic, Marcos Antonio sau alți străini bine găsiți, bine aleși, care au făcut lucruri minunate pentru Rapid. Probabil că mai există alții ca ei, trebuie doar căutați cu inspirație și aduși cu mână bună. Succes!