Proaspătul disident Valeriu Iftime
Șeful de la Botoșani crede că echipa sa n-a ajuns în playoff din cauza arbitrajului, influențat de evadarea sa de sub protectoratul și influențele lui Răzvan Burleanu.
E greu să digeri eșecul, iar playoff-ul ratat aproape incredibil de Botoșani se înscrie în sfera acelor înfrângeri epocale, venite când toată lumea se aștepta să le contabilizeze drept victorii. Egaluri cu modestele Chindia și Mioveni, înfrângeri în fața contracandinadatelor la playoff, Farul și Argeș. Conjudețenii lui Eminescu, George Enescu, Nicolae Iorga sau ai penelului lui Luchian au făcut doar 2 puncte din 12, în vreme ce rivalii din Pitești au totalizat 10. E o matematică simplă, dincolo de fiorul eminescian al locului.
”Gâdele” Radu Petrescu
Iată că după decisivul Botoșani-Argeș 1-2 ne-am trezit nu doar cu moldovenii în afara primelor șase, ci și cu un neașteptat disident de ultimă oră: Valeriu Iftime. Sfătosul narator moldav, mai mereu volubil și hâtru în intervențiile sale, pune necalificarea în playoff a Botoșaniului pe seama vendetei federale, întruchipate de fluierul arbitrului Radu Petrescu, trimis în teritoriu să reteze capul proaspătului nesupus, care refuză să semneze adeziunea pentru realegerea lui Răzvan Burleanu.
Nu mai departe de 20 februarie….
Această mazilire nemiloasă despre care vorbește Valeriu Iftime n-are niciun fundament real. Dacă ar fi fost într-adevăr trimis să execute porunca sultanului, Radu Petrescu n-ar fi așteptat minutul 94 ci l-ar fi decapitat mult mai devreme pe neașteptatul răzvrătit. Plus că faza în care a cerut penalty Botoșaniul nu e cea mai limpede din lume, iar ca să dai un penalty decisiv, de playoff sau de playout, lucrurile trebuie să fie extrem de clare. Iar disidentul de dată recentă Iftime uită cum nu mai departe de acum două săptămâni, în meciul cu Chindia, Botoșaniul era iertat de un penalty mult mai clar decât cel pretins acum. Sau în 20 februarie dl. Iftime nu era încă disidentul vindicativ, a devenit între timp, odată cu intrarea în luna Mărțoișorului?
Fostul stâlp de susținere
Actualul pretins disident a fost de fapt ani la rând unul dintre pilonii de susținere ai regimului Burleanu. Sprijinitor neobosit al politicii federale, întâmpinător cu pâine și sare al tuturor descinderilor prezidențiale în nord de țară, propovăduitor asiduu al predictibilității și sustenabilității în rândul cluburilor mai mici din zona Moldovei, bucuroase să aibă un far călăuzitor de dimensiunea spirtual-fotbalistică domnului Iftime. Nu în schimbul vreunor mari avantaje, dar e știut că într-un regim totalitar (așa cum e fotbalul românesc de opt ani încoace) înotdeauna cei fideli Puterii o duc mai bine decât cei care o contestă.
Convenabila ipostază de victimă
Ce l-a împins pe Valeriu Iftime să aibă puseuri de disidență după aproape un deceniu de fidelitate necondiționată, e greu de precizat. După cum e nesemnificativ faptul că n-a semnat acea adeziune, pentru că peisajul e împănzit cu cluburi de fotbal feminin, de futsal sau de divizii inferioare bucuroase să-și aducă obolul la triumful în alegeri al Candidatului Unic. Cluburile de prmă divizie sunt nesemnificatve în ecuația electorală a lui Răzvan Burleanu, are cine să-l voteze și fără ele, alegerile se câștigă cu talpa țării, nu cu boierimea moldavă. Iar Valeriu Iftime știe asta foarte bine, numai că atunci când nu-ți ies ploile cea mai convenabilă ipostază este cea de victimă inocentă a mașinațiunilor puterii.