A avut o carieră impresionantă, presărată cu o mulțime de reușite atât pentru echipele de club, cât și în tricoul naționalei, dar viața nu i-a oferit doar momente frumoase. Gică Popescu ascunde în suflet o traumă enormă.
Totul s-a petrecut cu ani în urmă, dar abia acum a găsit puterea să-și expună cu adevărat trăirile. De asemenea, a dezvăluit regretul care îl va măcina pentru tot restul vieții.
În primăvara lui 2014, „Baciul” a fost condamnat la închisoare cu executare în „Dosarul Transferurilor”, alături de alte nume importante din fotbalul românesc. Sentința l-a afectat atât de tare încât i-a trecut prin minte, potrivit spuselor sale, să-și pună capăt zilelor.
Din fericire, a reușit să accepte situația și un an mai târziu a fost eliberat condiționat. Experiența de care a avut parte în spatele gratiilor a lăsat, totuși, răni adânci, care nu se pot vindeca atât de ușor.
„Cel mai important lucru, când ajungi acolo, dar şi cel mai greu în acelaşi timp, este să uiţi ce-ai fost afară. Ăsta este lucrul pe care ni l-a spus directorul când am ajuns acolo. Să începi să-ţi faci tot felul de activităţi, ca să-ţi treacă timpul.
Cel mai greu este să accepţi. Ştii care este primul lucru care îţi vine în cap, când primeşti o astfel de veste? Este să te omori. Primul gând care îţi vine în cap. Crede-mă! Fracţiune de secundă. Unde să fugi?”, a spus Gică Popescu în podcastul „SportCast cu Sile”.
Cât despre marele regret, fostul căpitan al Generației de Aur a mărturisit că s-a învinovățit – și continuă s-o facă – pentru trecerea în neființă a tatălui său, Constantin Popescu. Oltean în adevăratul sens al cuvântului, acesta nu a putut suporta gândul că fiul se află în închisoare.
„Tata, model de personalitate. Şi de mândrie. Tata avea o mândrie incredibilă. O ţinută de oltean mândru. Am suferit mult când l-am pierdut atunci. Era un moment greu şi fără să-l pierd.
Da, m-am învinovăţit. Sunt convins că dacă nu s-ar fi întâmplat cu mine ar fi trăit şi acum. Vezi cum e cu mândria asta? N-a suportat umilinţa. Tata era un om care nu era cu biserica. Era supărat pe preoţi deoarece, spunea dânsul, că te învaţă să dai, dar ei nu dau niciodată. Era o jumătate de glumă.
Când s-a întâmplat atunci, cu noi, mama îl găsea în genunchi, plângând, cu icoana în mână. Tata, să facă aşa ceva? Niciodată. N-avea treabă cu biserica. Mama era o slujitoare a bisericii. În fiecare duminică la biserică. A cântat în cor. Dar tata n-avea nicio treabă.
După aceea, după ce s-a întâmplat, am avut regrete că am intrat în impresariat. Şase luni de zile, atât. Da, am greşit că am făcut impresariat. Asta.(n.r – Ai greşit că ai returnat banii aceia?) Niciodată. Eu am făcut ce trebuia. Nu i-am returnat, am plătit impozitul. În fiecare an făceam declaraţie rectificativă. Veneam la Bucureşti, era o nebunie. Noi eram în străinătate, nu aveam rigurozitatea de acum, cu fiscalişti, avocaţi.
Acelaşi lucru l-am făcut şi atunci. Asta a fost şi opinia ÎCCJ, când pe mine m-a achitat. Apoi, ne-a băgat pe toţi la rejudecare. DNA mi-a cerut pedeapsă cu suspendare şi mi-au dat cu executare”, a mai spus Gică Popescu.