Primii vinovați, ultimii vinovați

Am fost în studioul 2 al Televiziunii Române, alături de Aurel Țicleanu și de Marian Olaianos, moderatorul emisiunii, înainte și după meciul catastrofal al României la Jocurile Olimpice, cu Coreea de Sud. Și am sentimentul că nu am spus tot ce aș fi vrut să spun, nu pentru că nu am avut timpul necesar, că am avut, ci pentru că nu am fost, minute bune, după partidă, capabil să mă adun și să explic ceea ce am simțit.

Cine a jucat, cine a pierdut, de fapt, duminică seara, în Japonia, în numele și în tricourile României?

Poate reușesc acum. Așadar, 0-4 cu Coreea de Sud, dar scorul, deși doare, e unul încă bunicel, putea fi și 0-7 sau 0-8, după cum am dus partida. Dar cine a jucat, cine a pierdut, de fapt, duminică seara, în Japonia, în numele și în tricourile României?
Nu cea mai bună echipă a noastră, așa cum se putea ea construi teoretic, nici cea de tineret, care reușea acum patru luni să termine la egalitate 1-1 cu Olanda și 0-0 cu Germania, și învingea Ungaria, cu 2-1, la Budapesta, la turneul final al Euro U-21. Îndrăznesc să spun că nu a fost nici măcar o a treia reprezentativă, valoric vorbind, ci o combinație de “posibili” cu “probabili”, asta ca să aducem în discuție termeni din vremuri în care fotbalul era totul, ba chiar mai mult decât atât.

Fără 16 jucători de bază la Olimpiadă

Rădoi, anunț tranșant pentru duelul cu FCSB: ”Nu mergem să ciupim un egal. Publicul e…

Rădoi a anticipat cum se va juca duelul Craiova – Farul: ”De fiecare dată a…

Nu cea mai bună echipă, așadar. Pentru că fotbalul pe care FIFA îl lasă să se scurgă către Jocuri nici nu permite o așa zisă “best team” pentru nici o națiune din lume, știți de ce, nu insist. Însă chiar și în astfel de condiții, noi nu am mai reușit să contăm pe nu mai puțin de 16 jucători (!), din lotul eligibil pentru Olimpiadă și care sunt trecuți pe foaia oficială la meciul din martie cu Germania, echipă care avea să și câștige, în cele din urmă, Campionatul European Under 21.

Iată-i: portarii Andrei Vlad și Eșanu, apoi Vlădoiu, Chindriș, Haruț, Drăgușin, Moruțan, Ciobotariu, Oaidă, Itu, Olaru, Adrian Petre, Câmpanu, Mățan, Octavian Popescu, Opruț. Adăugați aici pe Ianis Hagi, pe Costache, pe Petrila și avem încă DOUĂ echipe reprezentative, fără a mai pune și trei jucători peste vârsta de 23 de ani, admiși de regulament. Dar ce ziceți și de Pușcaș, Răzvan Marin sau Ionuț Radu? De Manea? De Sorescu, de pildă? De Andrei Ivan sau Baiaram? De Coman? De Cordea? Însă, firesc, pentru că “firesc” e termenul corect, echipele de club de pe tot globul au dreptul să-și păstreze jucătorii pe care îi plătesc, pe perioada unei astfel de competiții cel puțin amuzante, în ceea ce înseamnă fotbalul, altfel nu am fi avut Mexic-Franța 4-1 sau Australia-Argentina 2-0. Ce povești!

Fotbalul românesc merită o vorbă

Astăzi, pentru lumea noastră însă, fotbalul nu mai e o poveste, e doar o încercare de supraviețuire, indiferent de nivel sau competiție și asta facem, încercăm să respirăm măcar. Nici Jocurile Olimpice nu mai sunt cele cu care am fost obișnuiți zeci de ani. Nu o să încerc să explic ce cred eu că a mai rămas din Jocuri, aproape nimic, dar fotbalul merită o vorbă. Fotbalul românesc. Punct și hai să depășim momentul!

Cine a pierdut, totuși, cu 0-4, meciul cu Coreea de Sud? O echipă fără o prea mare vină în felul în care a jucat, asta-i clar. Nu copiii din teren sunt primii vinovați, ba poate că ei au ultima parte de vină în această înfrângere care va rămâne, crunt, în istorie. Nu Ghiță, nu Marius Marin, nu Ciobanu sau Ganea. Nici unul dintre ei. Nu, pentru că destui dintre ei nu aveau ce căuta la o astfel de competiție, nu neapărat din lipsă de valoare, ci din lipsă de experiență, de o anumită anvergură internațională, de omogenitate și, nu în ultimul rând, din lipsă de antrenor. E un adevăr, cred. Aș fi tentat chiar să scriu “știu”.

O competiție niciodată prea importantă în ceea ce înseamnă și se definește ca fiind “fotbalul mare”, Olimpiada la care am ajuns grație unor merite reale, ne-a găsit într-o totală lipsă de sincronizare. Între planurile antrenorului nostru și ceea ce viața l-a lăsat să aleagă și apoi să discearnă. Nu a reușit nici una, nici alta, deocamdată, și sunt semne tot mai clare că nici nu va reuși. Nu în timpul rezervat acestor experiențe proprii.

Rădoi a sfidat logica și s-a încăpățânat să inventeze formule de echipă, sisteme de joc și declarații fără nicio acoperire în fapte reale

E foarte adevărat că Mirel Rădoi nu avea de ce să meargă acum, în vara lui 2021, la aceste inutile și ciudate Jocuri Olimpice, așa cum niciun selecționer al vreunei prime reprezentative nu a făcut-o. Pentru că logica acestei competiții e cu totul alta în ceea ce privește fotbalul. Rădoi a sfidat logica, în mod clasic pentru el, aș zice și s-a încăpățânat să inventeze formule de echipă, sisteme de joc și declarații fără nicio acoperire în fapte reale. El este primul, de departe, pe o listă cu vinovați reali pentru această umilință din meciul cu Coreea, așa cum tot el este, în mod absolut vinovat și ar fi trebuit să fie și răspunzător pentru, vai, atât de recentele catastrofe cu Armenia și Georgia, îmi vine și greu să le mai aduc în discuție.

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...

Concluzie: fără un antrenor de clasă, în schimb cu mulți jucători aduși să se lupte cu oameni mari, România plătește cu umilința unei înfrângeri care poate strânge sub cupola ei nucleară, în fond Hiroshima și Nagasaki sunt la doi pași, tot spectrul unui amatorism desăvârșit. E ceea ce ne definește. E ceea ce ÎI definește!
Concluzie doi, mai pe scurt: nu avem cu cine! Nici colo și nici unde!