Când citești, la un interval de doar câteva ceasuri, că Ianis Hagi ar fi dorit de PSG, iar Olimpiu Moruțan se află pe lista lui Inter, te bucuri, înseamnă că suntem posesorii unui fotbal înfloritor, iar marile cluburi ale lumii se dau cap în cap, înghesuindu-se să transfere fotbaliști români. E ca în literatura SF pe care o ronțăiam în copilărie și în prima tinerețe (Asimov, Alvin Tofler, Doru Davidovici, de-a valma, SF să fie!), în care ne extaziam în fața unor minuni supraomenești, despre care nici noi nu credeam atunci, în momentul lecturii, că se vor întâmpla vreodată.
La fel și cu aceste știri abracadabrante. Șuieră milioanele de colo-colo, mai sprintene ca fulgii de-afară, ba zece, ba mai multe. Când se răcesc puțin veștile despre Ianis și Olimpiu, apar alte știri și alte milioane învârtindu-se în jurul lui Florinel al lui Dennis. Dacă am aduna sumele vehiculate în jurul unor fotbaliști români într-o singură zi, am reechilibra PIB-ul. Iar dacă am sta să socotim trofeele cluburilor lihnite să semneze cu băieți de-ai noștri, am adormi, ca și atunci când n-avem somn și numărăm oi (nicio legătură cu îndeletnicirea ancestrală a proprietarului unora dintre cei în cauză).
Din păcate, mediul de cultură care ajută la propagarea unor asemenea informații aiuritoare este presa. Nu doar a noastră, ci toată, indiferent de latitudinea și longitudinea de proveniență. Așa e rânduită lumea zilelor noastre, o aberație, ca să devină știre, e obligatoriu să fi apărut undeva. Într-un ziar, pe un site, la un post tv, într-o emisiune de radio. Ai citit că? Ai auzit că? L-ai văzut pe cutare ce-a zis?
Până să fie învinuită că inventează (e mereu cel mai la îndemână vinovat) presa trebuie totuși cauționată că de cele mai multe ori nu scoate ea iepurașii din joben. O fac diverși oficiali. Președinți, impresari sau doar răspândaci proclamați drept atoateștiutori. Vine impresarul și spune că Antonio Conte n-a dormit azi-noapte de dorul lui Moruțan și noi cădem pe spate, ambalând aberația în învelișuri viu colorate, sub care scriem ”breaking-news” și alte americănisme pe care le folosim și ca să anunțăm doar că afară fulguiește. Abia atunci se face presa vinovată, când nu-i dă peste nas câte unui pițifelnic din acesta care umple ecranul cu tâmpenii, cum e recenta poveste cu Moruțan la Inter, de la care de fapt a plecat toată această furie de editorialist troienit pe care am expus-o mai sus. Tot presa mai greșește și când nu-i taie microfonul Întâistătătorului fecesebist, care elucubrează că pentru același Moruțan a avut pe masă 10,5 milioane de la arabi, dar el nu-l dă fără 15! Bun, poate un microfon tăiat brusc e un procedeu lipsit de eleganță, însă o întrebare de genul ”vă simțiți bine?” tot se poate pune.
Cu mai bine de 15 ani în urmă, asfixiați și ei de tot felul de zvonulețe și de știruci referitoare la diverse transferuri, grangurii presei spaniole, Marca, As, El Mondo Deportivo și cine-o mai fi pe-acolo, s-au întâlnit și au concluzionat că publicând toate tâmpeniile numai de dragul de a nu fi în urma ”concurenței”, nu fac altceva decât să vină în întâmpinarea dorinței unor impostori de a vedea acele știri tipărite, publicate pe site-uri, pentru ca mai apoi respectivii jucători să aibă o cotă mult mărită. Care, domnule, ăla care a fost ofertat de Real?! Păi ăla e scump, n-ai văzut că au scris ”los periodistas” despre el?! Dându-și seama că presa riscă să servească interesele unor șarlatani, șefii de redacții au făcut front comun și au hotărât să curme hemoragia de zvonuri și să publice doar acele informații care au măcar vagi urme de adevăr. S-a mers așa o lună, două, trei. Paginile erau fade ca o paella fără sare, fără sangria,fără nimic. Încet-încet,măcar pentru o sumară condimentare, enormitățile de mercato au început să reapară, iar după o vreme și-au recucerit în întregime teritoriile vremelnic abandonate.
Sigur că informațiile din categoria celei cu Moruțan la Inter sunt greu de stăvilit. Rămân un singur remediu. Acela ca fiecare consumator de știre să discearnă momentul în care începe să fie luat la mișto. Dar mulți nu înțeleg și continuă să înfulece cu poftă din această tocană la cazan, care li se pare cea mai rafinată mâncare din lume.