Orice meci începe, pentru noi pasionații, cu discuțiile de dinainte, din studiourile TV. Acolo unde specialiștii, de regulă foști jucători, mai mari sau mai mici, și jurnaliști prefațează partidele.
Trebuie să recunosc, uneori discuțiile îmi dau o stare de somnolență, mai ales dacă e trecut de 21.00-21.30. Cam așa mi s-a întâmplat și marți seară, înainte de Young Boys Berna – CFR Cluj. Și un gând vulgar mi-a încolțit în minte: ”Cum ar fi fost studioul ăsta, cu Șumudică invitat pe post de specialist?”. Vă dați seama, cu ironiile lui de Podul Grant, cu comparațiile ”plastice”, acest Gary Lineker de Giulești ar fi un deliciu…
M-a trezit vocea gravă și studiat-entuziastă a comentatorului. Legătura la Berna, în plictisitoarea Elveție. Imaginile îmi reamintesc, totuși, că Marius Șumudică nu e orice ”analist” de duzină, ci ditamai tehnicianul campioanei României. Suporterii numai elvețieni nu par a fi, iar ardelenii numai români nu zici că sunt. Băieții lui Șumi încep entuziasmant și vine golul. 0-1 și se zărește play-off-ul Champions League. Ce să mai, se vede mâna lui Șumudică: CFR-ul joacă așa cum nu am mai văzut de mult timp o echipă românească în deplasare – cu inițiativă, ofensiv, agresiv. Iar fotbalul îi răsplătește cu alte două ocazii bune de gol. Nici ai zice că e CFR, ci TGV!
Galbenii de Berna zici că-s șerifii de la Tiraspol! Iar ”don Vito Corleone” Șumudică (așa cum l-a caracterizat Mister, la Playmaker) își arată clasa. Ce raclette, ce rosti, astea-s mâncăruri? Fotbal pe pâine, tăticu! Văd că, la Praga, Ferencvaros se ține bine și ar putea fi viitoarea adversară a CFR-ului, pentru un loc în grupele Champions League. Mi s-a umplut cada, așa că mă duc la baie și încep să calculez ce transferuri ar putea face Clujul cu zecile de milioane din Ligă.
Până să plec, mai văd o ocazie mare a CFR-ului. Mamă, ce joacă băieții! Ce le-o fi spus Șumudică înainte de meci? Mintea mea neatâmpărată coace un alt gând: după calificarea asta, scriu un text laudativ la adresa lui Șumudică și îmi pun cenușă în cap pentru cel anterior. Îmi cer scuze și accept că e un mare antrenor! Nu mai am stare, așa că ies repede, să nu pierd prea mult din meci. Doar că nu mai înțeleg nimic…
Scorul arată 2-1 și ardelenii sunt înghesuiți rău în propriul careu. Ucazie uriașă a elvețienilor! Pare ireal, nu trecuseră decât 6-7 minute! Și pentru că la noi orice meci este pe 2-3 posturi TV minimum, schimb de pe Prima TV pe DigiSport, că poate e o greșeală. Ooops, nu e nicio eroare! 2-1 și galbenii mai ratează o ocazie monumentală! Și încă una! Șumiiii, ce le-ai făcut, mister!? Pac și 3-1, dar helveții tot nu se opresc. Atacă în valuri niște vișinii amețiți, zici că acum i-ai scos din damigeana de vișinată. Răsuflăm ușurați, salvați de fluierul turcului Cakir. Pauză.
În repriza a doua, elvețienii par să aibă milă de noi. Meciul se smântânește rău, iar ”feroviarii” sunt precum trenurile CFR: scumpi, lenți și neputincioși. Nașul Șumudică, altădată tupeist ca orice naș, abia dacă mai are puterea să se ridice de pe bancă. ”Nu mă duceam eu la TelekomSport și îi bălăcăream pe alții?”, pare să cugete Ninel, cu gândul la ce-l așteaptă după meci.
Dar vine al doilea galben la Păun (ce gest stupid, chiar de păun!), și iată alibiul. De care Șumi se agată cu disperare la conferință de presă: ”A fost o greşeală majoră într-un moment în care începusem să echilibrăm jocul”. Ați prins ideea? Odată echilibrat jocul, urma golul doi, egalarea și apoi… calificarea. Asta nici de glumă nu e bună, nașule! Vezi cum ții Copilu în brațe, că de nu, îți iei o Vargă pe spate, de fugi până la DigiSport pe jos…
Știu, sunt răutăcios. Dar realitatea este că momentul în care Șumudică va antrena alde gură-cască așa ca noi, prin studiourile TV, ”pe 80-100 de euro” e mai aproape decât credeți. Pregătiți mormanul, vine Șumi barosanul!