Poveste de pe strada Vicina 

„M-am născut și am crescut în București, capitala României, un oraș cu aproape 3 milioane de oameni — aici trăiesc trei din 19 oameni din întreaga țară. Este un oraș mare și plin de viață și a fost punctul meu de plecare spre lume. Am fost un copil activ. Foarte activ. Și știu că mulți oameni spun asta, mai ales cei care mai târziu devin sportivi, dar eu eram mereu în mișcare. Nu mi-am dorit niciodată jucării, mașini sau jocuri video, era suficient să mă lași să mă joc cu pietre, bețe și orice găseam în parcuri și grădini și asta mă facea fericit”. David Popovici, un „puști banal” din București. Un campion mondial. Unic. 

Copiii copiilor din generația cu cheia de gât

Poveștile, uneori, se nasc în spatele blocurilor, printre borduri, în țărână și hărmălaie, iar fericirea, pentru mulți, a însemnat libertatea prin jungla betoanelor. David s-a născut conectat la tehnologie, din părinți ai generației cu cheia de gât. 

Din acest carusel de energii necontrolat a explodat și dragostea pentru sport. Și s-a născut un campion vindecat de scolioză.

David Popovici a obținut ordin de protecție împotriva vecinului agresiv care amenința că îi va…

Codin Maticiuc, reacția momentului după ce a văzut că David Popovici e făcut praf pentru…

„Părinții mei au decis să mă ducă la piscină, aceeași în care mă antrenez astăzi, pentru a consuma o parte din acea energie – sau cel puțin pentru a o canaliza – și, de asemenea, pentru a-mi trata scolioza”, povestește David Popovici pentru swimswam.com. 

David, Ana, Simona 

Povestea lui David seamănă cu a ta, cu a ei, cu a lui, cu a multora. Unii au ajuns pe podiumuri, cu pieptul alintat de metal prețios, alții și-au tratat scolioza, teama și și-au hrănit corpul sau stima de sine. Pentru că asta face sportul. Te modelează. Trup, minte și suflet. Dar, oare, ce face indiferența? Citiți reportajul de mai jos și, după parcurgere, să vă opriți la mărturia elevului Vișan. Atunci în clasa VI-a. 

„A venit Vanghelie la noi în școală și a făcut ședință. A zis că face bazin computerizat și sală de sport modernă, și piața de la Rahova, ăși cel mai mare economat… Prostii de-ale lui! A dărâmat aici tot și-acum nu mai avem unde să facem sport”.

În spatele versanților gri, pe o stradă din Sectorul 5, cel mai sărac sector al Capitalei, pe o distanță cam cât a înotat David în proba pentru prima medalie (200 metri) se împletește un soi de indiferență malignă. Pentru noi și pentru copiii noștri. 

Vanghelie, Florea, Piedone 

Strada Vicina. La sud există clubul de tenis CSS Steaua. Aici, o fetiță cu energie vulcanică precum povestea David în rândurile de mai sus, a făcut primii pași în sport. Da! Ana Maria Popescu, copil de-ai cartierului, a început cu tenisul. Cu mâna stângă prin zgură. Mai târziu a descoperit scrima. 

Însă să revenim în prezent. Azi, terenurile de tenis din cadrul complexului care aparține de Ministerul Educației și Cercetării par mai mult un ogor de zgură, cu gardul de tablă roasă aplecat și vestiarele puse la pământ. Un om de afaceri cunoscut a cumpărat o parcelă din bază de la mai multe persoane care au retrocedat terenul și a ridicat o vilă de texan. Absolut legal. Indiferența ministerului, însă, doare. Care nu a făcut nimic. Nu a putut, nu a vrut. Poate nici nu a încercat. Pentru că nici măcar gardul nu e reparat. Aici, pe strada Vicina, nu s-a mai făcut vreo investiție, nu sunt bani, paragina fiind singura care câștigă, cu seturi albe, partida. 

Pe aceeași stradă, în lungul ei spre Calea Rahovei, la nici 200 de metri, estimările topometrice nu sunt punctul meu forte, poftiți o hartă, a fost un bazin. A fost! 

Până la începutul anilor 2000. Un bazin olimpic care aparținea de Liceul Teoretic „Dimitrie Bolintineanu”.

În cadrul liceului existau și clase de natație și polo, unde învățat și Pavel, soțul Anei Popescu, poloist de performanță la clubul Steaua. Povestea o aveți, pe larg, în link-ul prezentat în rândurile de mai sus.

Acum, la adresă zace, scăldată în vegetație și gunoaie, o groapă. Pentru că Vanghelie a dărâmat, apoi a promis, Florea a retrocedat terenul, apoi a rămas doar gura de el, iar pe Piedone „nu l-a interesat”. Au dat termene, poate nici atât, au promis, asta cu siguranță, iar groapa, nestingherită, stă întinsă, căptușită între blocuri precum un cavou.

Vanghelie, Florea și Piedone sunt ultimii primari din sector, pentru că terenul aparține de Consiliul Local. Acum, după ce David a uimit o lume întreagă, se vrea scos, din vreun sertar fără cheie, proiectul pentru ridicarea unui complex olimpic de natație. Să vedem, însă, cum stăm cu practica. De obicei ne cauzează reacții adverse la „parandărăt”.  

Elevul Vișan. Și noi 

Povestea de pe strada Vicina se repetă în București și peste tot în țară. Și nu e vorba de tenis și înot, sporturile care ne-au dat ultimele două icoane ale noastre în sport, Simona Halep și David Popovici, este, cel mai important, despre sănătatea noastră și a copiilor noștri. Oare ce o mai face elevul Vișan? A crescut și, între timp, are drept de vot. De Vanghelie și Piedone știm, unul se află sub control judiciar, iar celălalt la închisoare. Și Florea, atât de șters, pe cine mai poate interesa?  

Dar noi? În lipsa noastră de educație, în lipsa noastră de simț civic, riverani sau nu cu strada Vicina, noi ce așteptăm? Ce am așteptat? Cum de nu conștientizăm această ruină? Am ajuns la capătul străzii Vicina. Unde e o farmacie. 

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...