Pe vremuri nu de mult apuse, discursul codificat era o necesitate, nevoie de a supraviețui. Azi, vorba și gestul cu subînțeles au devenit semne de inteligență. Astfel, tot poporul fotbaliator și corifeii scribăreți s-au pus pe descifrat acțiunea unui selecționer plezirist și bovaric, care s-a scuturat târziu de toanele adolescentine.
Aprilie 2008. O iau la pas spre redacție, pe Bulevard, cum era numit „Mihail Kogălniceanu” în Interbelic. Timp suficient până pe Pache Protopopescu, așa că nu mă grăbesc. Îmi amintesc atmosfera mohorâtă, apăsătoare, și liniștea care mi-a lovit timpanele. Unde sunt toți?
Bucureștiul era ușor melancolic, aproape singur, puțin sentimental, deci frumos, cum încă e de fiecare dată când barbarii dau buzna spre Lacul de agrement Marea Neagră sau Grădina publică Valea Prahovei. Întâmplător, îmi cade în mâini un fluturaș, din acela prin care turiștii sunt ghidați într-o țară străină, într-un oraș necunoscut. Summitul NATO.
Cum se spune în limba română „Hello”? Salut! Cum se spune în românește „Good afternoon”? Bună ziua! Ce mâncare iubesc românii? Sarmale și mămăligă! La final, scris în mai multe limbi: Atenție, popor emoțional!
Octombrie 2021. Pandemie și nu prea. 70 la sută dintre români se dau inteligenți (sau nu se lasă prostiți, după caz) și caută subînțelesuri în tembelismele de care abundă internetul. Peste toate, Mirel Rădoi își anunță plecarea de la echipa națională.
Am trecut cu toții la scormonit în subtext, la interpretat unde și cutremure de adâncime, la nuanțat valuri și ecouri ale unui gest gratuit. De ce? Cum? Cine? Ca și cum ar conta. Sau ca și cum asta e ceea ce este esențial într-un fotbal inexistent. Am uitat parcă prea repede că naționala asta reprezintă un sport luat la preț de matineu de kazahi și albanezi, că reprezentativa este oglinda fidelă a unui fotbal corupt până în măduva oaselor ciobite ale unui Denis Alibec sau Florinel Coman, un fotbal rătăcit în afara istoriei.
Fotbalul e imaginea unei societăți, ne-o spun și cei mai răsăriți dintre noi, iar ceea ce doare cel mai rău în lumea asta strâmbă pe care noi ne-am creat-o este nu criza, nu marasmul în care ne zbatem, ci răsturnarea valorilor. Răul a devenit bine, binele a devenit rău.
Atenție, popor emoțional. Ne-am vărsat oful, am revărsat efuziuni sentimentale, am vidanjat umori. Dar uităm că nici măcar nu am terminat ceea ce am început. Ne vor aminti Islanda sau, vai!, Liechstenstein. Sau, ca să nu disperăm, vom spera la un baraj comod și o calificare la un turneu în care o altă Albanie ne va da cu terenul în cap.
Atenție, popor emoțional! Chiar, nu vi se pare că avem pe aici prea mult suflet și prea puțin spirit? Spiritul, adică acel ceva care te ține în picioare chiar și atunci când sufletul vrea să își dea demisia. Cum se zice la „Good night” în limba română? Noapte bună!
Salutări tinerilor de toate vârstele.