Pentru fotbalul nostru, de Ziua Națională

A apărut un studiu. Și nu, nu e al celebrilor “cercetători britanici”. De fapt, e un Eurobarometru realizat de Uniunea Europeană, “Valorile și identitățile cetățenilor UE”. Ne interesează și în fotbal, cum nici nu vă așteptați, dincolo de titulatura pompoasă.

Știți unde suntem pe primul loc noi, românii? La întrebarea: “E important pentru tine să îi spui celuilalt ce să facă?” Aici avem cel mai mare procent din populația pentru care e important acest lucru.

Suntem campionii Europei la dorința asta, care nu e numai sete de putere ci, mai ales, aș spune, poftă de putere manifestată prin cel mai simplu și vizil comportament. Ne întoarcem la fotbal?

Cine mai face dacă toți ascultă?

Păi, când Gigi Becali e întruparea concluziei de Eurobarometru, ce să ne mai mire… Și nu doar el, să nu fim naivi, ci și epigonii lui din același campionat. Dar și multiplicați cât nu vă imaginați în toate eșaloanele, cu măști de primari, afaceriști de comună sau birouri de președinți CJ. Oameni care au și vor să aibă, dar mai ales să se știe ce au, tocmai prin a spune celorlalți ce să facă.

Ne plângem că juniorii noștri dau cu capul de fotbalul mare total dezorientați, fără repere tactice, fără curaj când trebuie pe teren. După ce ani întregi li s-a spus exact ce să facă, după urlete și sancțiuni când nu făceau ce li se spune, robotizat și tâmp, pe terenurile de antrenament.

Voluptatea stării “să se știe cine e șeful” nu lasă loc pentru profesioniști. În fotbal și dincolo de el. E un rău mai mare decât biata trufie propovăduită. Dacă îi spui celuilalt ce să facă înseamnă că anulezi din start competența lui, expertiza, dar și șansa performanței. Pentru el, pentru tine, pentru tot ecosistemul fotbalistic. Și cunoaștem circuitul prea bine: vei căuta în jurul tău, finalmente, pe unii care să accepte să li se spună. Care nu vor face, dar vor asculta.

Să nu mai fim un fotbal de șoșoacă…

Mai toți “știm” dincolo de sfera cunoștințelor noastre. Arbitrii se nasc și cu competențe manageriale ascunse, de-aceea regăsim atâția în funcții de tipul acesta prin cluburi, nu? Oricine știe patru jucători cu nume și cu prenume e analist în fotbal iar de scris poate sigur, nu? “Știm” de ce e convocat unul și de ce nu e convocat altul, suntem exemple de virtuozitate la spus și tot mai rar la făcut.

În top 10 european din studiu, alături de România, regăsim Slovacia, Bulgaria, Ungaria, Polonia. Detaliul ne dezvăluie și o cauză, la prima mână. Am trăit în sisteme comuniste în care ne-am obișnuit să ni se spună ce să facem.

Dar poate te-ai aștepta, după decenii de libertate și de democrație, să devenim tocmai invers! Să nu acceptăm să ni se mai spună și nici să nu mai fim noi cei care le spun altora ce să facă. Ei, aș! Poate că trebuie să mai treacă alte câteva generații. Poate că nici nu ține de generații și se moștenește un comportament bolnav.

Pentru Ziua Națională, asta îi doresc fotbalului nostru: să iasă din lumea celor care îți spun ce să faci. În letargie cum e, măcar să îl știm pe tratament de medic și nu pe rețetă spusă de o vecină “care știe mai bine”. Să nu mai fie, pentru copiii noștri, un fotbal de șoșoacă…