CSA Steaua dorește ca legea să se modifice, să-i permită să intre cu tancul și cu mitraliera în fotbalul profesionist
Cum echipa de fotbal a Armatei Române, aflată pe locul 6 al clasamentului ligii secunde, n-a reușit (se pare că nici demersuri prea insistente n-a făcut) să iasă de sub pulpana banilor publici-cazoni, după regulile de-acum ea n-are drept de promovare în prima divizie.
Legea Sportului spune clar că nu pot face parte din Liga Profesionistă de Fotbal cluburile de drept public, finanțate de stat. Textul sună suficient de limpede pentru a nu lăsa loc interpretărilor.
Decât să-și bată capul și să caute modalități de a se conforma Legii, bravii oșteni își doresc arzător modificarea acesteia. În sensul de a se permite ceea ce acum e cu desăvârșire interzis. Adică, finanțată în continuare de Armată, CSA steaua să poată da legal buzna în prima divizie, cu capul scos pe turela tancului, cu mtitraliera aninată pe umăr și cu grenada în mână. Fooooc!
Bravii oșteni invocă, întru modificarea legii, similitudini din viața civilă. Unde există numeroase structuri sportive finanțate de autoritățile locale, Primării, Consilii Locale, după cum susține comandantul CSA, Răzvan Bichir.
Afirmațiile sunt doar în patrte reale. E adevărat, există multe cluburi ”ocrotite” și controlate de autoritățile locale, însă sub forme mai mult sau mai puțin privatizate.
Primăriile suportă baza materială, nu și salariile sau sumele pentru transferuri. Acestea sunt achitate ba de sponsori (de regulă firme private care au contract cu Primăriile, strâng frunze, pun panseluțe, curăță zăpada), fie prin diverse companii private înființate și finanțate de organele locale. Și aceste situații miros de la o poștă a șmecherie, dar măcar limita legii e cumva atinsă.
Spre deosebire de Primării, Armata nu poate înființa firme private de lustruit țeava puștii, de curățat cartofii la popotă sau de bătut pas de defilare.
E o meteahnă de-a noastră mai veche. În loc să ne conformăm legii existente, noi vizăm schimbarea acesteia, firește că în sensul în care ne convine nouă. E ca și cum am vrea să trecem la semafor pe roșu, nu pe verde, să circulăm în localități cu o sută pe oră, să nu plătim impozite, să ni se permită s-o luăm pe interzis.
Temerea cea mai mare a ”gradelor superioare” e aceea că dacă ar accepta un asociat privat la echipa de fotbal, deciziile probabil că ar fi și ale acestuia, nu doar ale domnilor ofițeri. Or, se știe, militarul de-aia-i militar, să comande el, la cazarmă, acasă, în societate și bineînțeles că și la fotbal. El să decidă când apune soarele și când răsare luna.
Mult mai interesantă decât această aberație de garnizoană cu modificarea Legii Sportului e logica prezenței a CSA Steaua în playoff-ul ligii secunde.
Deocamdată e pe locul 6, ultimul eligibil pentru playoff, mai sunt 4 etape de sezon regulat și echipa cazărmii ar putea avea acest drept competițional.
Dar de ce să incluzi într-un turneu ”în șase” al cărui unic scop este stabilirea echipelor care vor promova în Liga 1, o structură sportivă care n-are (încă!) acest drept? Ca să încurce lucrurile? În mod normal, dacă până la terminarea sezonului regulat clubul cazon nu-și rezolvă problemele, ar trebui trimis în playout!
Iar dacă schimbăm legea sportului ca să intre o echipă militară în prima ligă, zău, ne facem de râs! N-am studiat cazul, dar probabil că nici în Coreea de Nord nu mai există așa ceva…