OK, OSK!

Sepsi e o situație atipică pentru fotbalul nostru: aceea de a se face totul la timp și bine. O-ul vine de la Olt, râul care străbate orașul, pe care trebuie să-l treci ca să ajungi în partea de sus a urbei, unde se află și stadionul. Cel vechi. Cel nou, aproape gata, e la ieșirea spre Miercurea Ciuc, lângă noua Sală a Sporturilor.

Întâi varza, apoi stadionul

Acolo m-a dus Laszlo Dioszegi acum fix trei ani, după ce Sepsi bătuse Timișoara cu 3-0 și se salvase de la retrogradare, în întâiul său an de primă ligă. Domul Laci, cum îi spune toată lumea (Loți pentru cei care nu folosesc grafia maghiară), a scrutat zarea, peste un câmp cu varză. ”Aici va fi stadionul, proiectele sunt gata, există și banii!”, și-a bombat el pieptul, Am încercat să am umor. Păi nu culegeți întâi varza? ”Ba da, și imediat după aia facem stadionul. De-aceaa s-a și amânat un pic. Era păcat de varză!”. O ordine a lucrurilor cu care trebuie să recunoaștem că nu prea suntem obișnuiți.

Și altă ordine

În primul an ”domnul Loți” a crezut că se poate supraviețui cu lotul promovării, dar și-a dat seama repede că lucrurile nu stau chiar așa. L-a adus pe Eugen Neagoe și i-a dat mână liberă să remanieze lotul în iarnă. Și treaba a mers, s-a evitat retrogradarea. În vara care a urmat au remaniat încă o dată. Sau au re-remaniat. Și au prins playoff-ul. Aici au greșit. S-au mulțumit doar cu intrarea în primele șase, n-au fixat alt obiectiv, iar eroarea a dus la despărțirea de Neagoe. A urmat un an cu playout, iar acum, într-al patrulea sezon, iarăși playoff, locul patru și intrarea în Europa. O ordine firească și știm de la chimie că ordinea evită entropia, asigură stabilitatea sistemului.

Eternul buget

Revenind pe sol după ce a fost ridicat pe brațe de jucători (ceea ce nu e chiar floare la ureche, omul bate bine suta la cântar) Laszlo Dioszegi a răspuns franc la întrebarea pe care cei mai mulți șefi de club o evită: cât a fost bugetul pe acest sezon. Răspunsul a fost limpede, asumându-și chiar și marja de eroare. ”Cam între cinci și șase milioane de euro”. Nu e un buget mic, dar nici foarte mare. Însă există, e clar, limpede, nu virtual, ca prin alte părți, unde dacă întrebi, ți se trece la ”incoming” inclusiv pielea ursului din pădure.

Fanii

Sepsi are cei mai diferențiați suporteri. Profesori, șomeri, oameni din satele din jur, businessmani de succes, tineri sau chiar octogenari. ”Domnul Loți” nu doar că provine dintre ei, ci a rămas acolo, în mijlocul lor. Diferențele sociale se estompează în tribună, sub tricourile roș-albe. În pandemie, în iarnă, când a nins, fanii au făcut sute de omuleți de zăpadă, pe care i-au așezat pe scaunele stadionului, cu fularele echipei la gât!

Banii de la Budapesta

Da, ei există. E o politică a Guvernului Orban de a investi în zonele de dincolo de granițe cu populație majoritar maghiară. La fel se întâmplă și în Slovacia, în zona Dunajska Sreda, în Ucraina Transcarpatică, spre Ujgorod, sau în Vojvodina, adică pe teritoriu sârb. Dar banii nu merg în salarii, prime sau comisioane pentru impresari. Se cheltuie pentru juniori, se face stadionul, pe care n-o să-l ia Viktor Orban să-l ducă la Felcsut, la Academia Puskas, pentru că acolo există deja stadion.

Complexul CFR

Printre umbrele de deasupra lui Sepsi erau clasicele, tradiționalele înfrângeri în fața CFR-ului. Câștigând în sfîrșit acum, în playoff, pe stadionul din Gruia, OSK s-a izbăvit de păcatele care nu se știe dacă erau chiar păcate sau doar un nefericit șir de coincidențe.
Exemplu Safranko
Pe Bouhenna l-au mazilit pentru că a semnat cu CFR cât încă era sub contract cu ei și a luat acel ”roșu” ciudat în meciul direct. Însă de Safranko au tras până în ultima clipă, deși transferul său pe bani buni în Africa de Sud fusese deja parafat. Iar slovacul a dat o grămadă de goluri, a contribuit din plin la acest loc patru. Așa se întâmplă când există seriozitate de ambele părți.

O pâine cu untură

Noul stadion se va inaugura în august, tocmai de aceea ar trebui să-i ținem pumnii lui Sepsi să treacă de primul tur din Conference League. Ca să apuce să joace măcar un meci acasă. Îmi propun să ajung acolo, pe fostul câmp cu varză, devenit arenă de fotbal. La meciurile lor, la pauză, se vinde în tribune pîine cu untură, ceapă și boia. Nu e prea sănătos, dar e reconfortant.