Numele echipelor românești. Circ, tradiție, afaceri și atacuri la integritatea țării

Comparați numele de azi ale echipelor noastre de fotbal din Liga 1 cu numele și renumele lor anterioare, din anii când încă se mai făcea performanță pe la noi. Veți observa că nu suntem în stare să păstrăm nici măcar brandurile mari, în timp ce ne străduim în gol să creăm pe repede înainte altele noi, care mai de care mai artificiale, mai ridicole, mai profitabile pe termen scurt sau mai obraznice.

Mari branduri s-au spart în cioburi din care orice suporter beat știe că nu se mai poate bea șampania performanței, așa cum se putea pe vremea pocalelor întregi și a cupelor europene care veneau și pe la noi.

Brandurile fotbalului nostru: praf, nisip în ochi, cioburi, felii și hălci

Animalele de pradă din iarba României, care altădată speriau Vestul, au ajuns felii cuminți de șuncă scopită, pe care n-o prea mai iau din raft nici străinii, ca să-și întărească propriile trupe.

Gândul ne duce inevitabil la praful și nisipul din ochii noștri și de pe terenul fără gazon pe care România a fost umilită de Danemarca la București, în 2003, cu 2-5, când trebuia să auzim semnalul de alarmă al dezastrului iminent de după Generația de Aur.

Hălcile în care au fost sfâșiate trupurile armăsarilor noștri fotbalistici de valoare putrezesc așteptând degeaba Învierea de la Paștele Cailor. În acest timp, bălegarul gras autohton hrănește înființarea pe teritoriul românesc a unor grupări cică sportive, cu interese străine, mult mai mult politice și geo-strategice, decât cu destinație de minge și jambiere. Pe urmașii imperiului îi interesează și lovitura de la centrul terenului, dar mai ales lovitura către centrul Europei, tranziția negativă a Ardealului.

Așadar, să revenim: ce mai fac azi brandurile fotbalului nostru?

• Steaua nu mai e pur și simplu Steaua, monolit al Oștirii Române, ci s-a divizat în FCSB (Fac Ce Spune Becali) din prima ligă și în Clubul Sportiv al Armatei Steaua – echipă impotentă prin lege, care n-are dreptul regulamentar să joace mai sus de liga a doua, unde se și află, și care arată tot mai mult a grupare reînființată ca să mai poată fi vândută o dată de către cei care gestionează azi Armata. Adică doar vechii ofițeri care i-au dat echipa lui Gigi să aibă parte de beneficii? Celor de azi nu le e și lor foame? Atunci, de ce atâta luptă pentru reacreditarea unei formații fără viitor în performanță?

• CFR Cluj a devenit CFR 1907 Cluj, ca să fie clară aberația că în 1907 ar fi existat Căi Ferate Române în marele oraș transilvan, când Clujul era sub sinistra ocupație imperială. Păi, ori se ia ca referință anul 1907, și atunci echipa ar trebui să fie botezată Căile Ferate Austro-Ungare 1907 Budapesta-Viena și să ceară dispensă ca să joace turul în campionatul Ungariei și returul în cel al Austriei, ori se ia ca referință noțiunea de Căi Ferate Române, și atunci ar trebui să dăm de pământ cu obrăzniciile iredentiștilor care visează aproape erotic la monstrul medieval antiromânesc, Unio Trium Nationum din Ardeal.

• Universitatea Craiova s-a divizat și s-a reagregat și ea în CSU și FCU, în loc să fie un uriaș bombardier sportiv unic, devastator pentru concurență în toate privințele. Nu ajunge că, în trecut, Electroputere și Extensiv canibalizau fobalul craiovean. Acum, pretind dreptul la ilustrul nume universitar cetățeni care au orice, în afară de spirit și de palmares academic.

• Oltul Sfântu Gheorghe nu mai suna bine pe românește, în România, în mijlocul căreia se află județul Covasna. A fost necesar să fie kreată o ekipă ku konținut klar maghiar, OSK Sepsi – Olt Sport Klub Sepsiszentgyörgy, care să arate fără echivoc lumii ignorante și cititoare doar de titluri că România e sat fără câini și că Ardealul e un teren multinațional autonom care, la o adică, se poate desprinde de Țara-Mamă. Păi, ce altceva se poate înțelege, din moment ce Sfântul nu mai este Gheorghe, ci este Sepsi Szent (Sfântul Secui) György. În plin secol 21, când România e țară independentă și are ca subdiviziuni teritoriale județele, autoritățile statului acceptă o echipă care poartă numele unui anacronic Scaun Secuiesc din vremurile în care românii erau prigoniți, exploatați, umiliți, maximum tolerați, dar fără drepturi, pe propriile lor pământuri istorice. Asta în timp ce românii din Ungaria nu au niciun reprezentant în parlamentul de la Budapesta pentru că vecinii noștri nu recunosc, de facto, minoritățile. Noi nu numai că le recunoaștem, dar îi și ajutăm pe unii minoritari să submineze statul român.

• Dinamo București nu e doar divizată, actualmente, în SC Fotbal Club Dinamo 1948 București (aparținând de Benel International SA și de Asociația PCH) și ASC FC Dinamo, dar supraviețuiește în prima ligă prin donațiile făcute de organizația Program DDB (Doar Dinamo București), care strânge eroic leu cu leu de la suporteri, ca să plătească salariile și utilitățile, în locul patronatului tulbure, dispărut în desișurile dintre Spania și România.

• Rapid București a trecut și ea din plin prin mașina de tocat valori a capitalismului de cumetrie și de isterie, care a feliat și a dezagregat echipa. Din fracțiunile rezultate, care și-au dat din mână în mână palmaresul și identitatea giuleșteană, s-a desprins în câștigătoare Mișcarea CFR, devenită Academia Rapid, devenită FC Rapid 1923, care azi a ajuns din nou în prima ligă.

• UTA, FC Argeș și Gaz Metan Mediaș reprezintă micul grup de echipe care și-au păstrat măcar numele, de câteva decenii încoace, și bine fac.

• Echipele nou-înființate după 1990 sunt numeroase, dar nu au reușit să facă mari performanțe: FC Botoșani, Chindia Târgoviște, FC Voluntari, Academica Clinceni și CS Mioveni (fostă Dacia).

• Farul Constanța e pasărea rară a momentului. Când unii se divid până la pierzanie și la intrarea în penibil, alții, puțini, reușesc performanța să se unească. Culmea, această situație neobișnuită pe tărâm românesc este meritul celor doi mari Gică ai noștri, Hagi și Popescu (de la Viitorul Constanța) și al lui Ciprian Marica (de la Farul Constanța). Ei au înțeles că e spre binele tuturor adunarea forțelor constănțene într-un singur pumn și este excepțional faptul că uriașul Hagi nu s-a ambiționat să păstreze pentru noul proiect numele invenției sale, Viitorul, echipă pe care a făcut-o chiar campioană națională în 2017, performanță pe care străvechiul Far n-a atins-o niciodată. Prioritate au avut tradiția (Farul are, totuși, peste 100 de ani de existență) și bunul simț al recunoștinței (Hagi a debutat la Farul).

Numele echipelor din Liga secundă – între tupeu, ignoranță și ciudățenii

Nimic nu e întâmplător când e spre răul nostru, dar lăsăm totul la voia întâmplării când e vorba de binele nostru, al românilor. Într-o lume și într-o epocă în care, pentru cei mai mulți, titlul înseamnă mai mult decât textul, iar ambalajul e mai important decât conținutul, e firesc să insistăm asupra problemei numelor echipelor din România. Sub aceste nume se ascund interese uriașe.

Numele FC Hermannstadt (alo, Sibiul e în România) și FC Csiksereda (alo, Miercurea Ciuc, Imperiul Austro-Ungar s-a desființat de un secol) ies în evidență pentru oricine vrea să înțeleagă planul amplu, meticulos și de durată prin care se construiește un tablou artificial al unei Transilvanii rupte de elementul românesc. Nu numai că nu avem o autostradă care să lege Ardealul de restul României, dar oferim tuturor occidentalilor, care iau decizii planetare și care se iau după aparențe, un tablou în care harta Transilvaniei majoritar românești are ca puncte vizibile nu doar Sepsi, ci și Hermannstadt și Csiksereda. Înțelegeți?

Cibinium și Jigodin sunt mult mai vechi decât Hermannstadt și Csiksereda

Știați că, pe locul unde e azi Miercurea Ciuc, exista încă din secolul 1 așezarea dacică Jigodin și că prima atestare a localității cu nume maghiar este abia din secolul 16?

O fi existat și acel individ Hermann, colonist sas, care a venit în Ardeal, prin Evul Mediu, și a lăsat ceva în urmă, pe spinarea românilor anonimi care i-au pus piatră pe piatră la cetate. Dar castrul roman Cedonia fusese întemeiat pe teritoriul Sibiului de azi cu mult înainte, respectiv acum vreo două milenii. Cine spune aceste adevăruri în presa noastră vie? Dimpotrivă, apar ignoranții sau vânduții noștri  care susțin tot ce li se cere sau li se pare avantajos, dacă le merge leafa. Cum să fii jurnalist la o televiziune de sport din România, să-l ai invitat pe Răzvan Lucescu, care să întrebe pe bună dreptate de ce Hermannstadt și nu Sibiu?, iar tu, Radu Naum, să sari ca ars: „Ăsta e numele istoric al orașului, creat de comunitatea sasă de acolo, e orașul lui Hermann, ăla e omul care a înființat locul ăla, ce să facem? Sibiu?”? Zău, patriotule, specialistule în istorie? Cum să înființeze un sas medieval o așezare daco-romană antică, existentă deja acolo cu un mileniu înainte?

Cum să fie mai istoric numele Hermannstadt, atestat abia în 1366, decât latinescul Cedonia și decât Cibinium, atestat de papa de la Roma încă în 1191? Cum de suntem atât de înțelegători cu interesele altora și atât de sinucigași cu ale noastre, mai ales că, în cazul amintit, adevărul istoric românesc avea un mileniu clar de avans față de adevărul coloniștilor neromâni din Ardeal? Aș mai înțelege să fim inexacți când e spre interesul alor noștri, dar nu să dăm mereu la o parte ceea ce ne apără identitatea și să fluturăm steagurile altora. Suferim de o boală grea, lungă și lată, nu numai de oportunismul politic fără margini al celor care au înființat în Sibiul din 2015, unde nu prea mai sunt sași, echipa cu numele FC Hermannstadt. Și asta exact la câteva luni după ce Klaus Iohannis a devenit președintele țării, de unde tragem concluzia că nu o simplă coincidență a cocoțat artificial formația în prima ligă, de unde a căzut după ce al doilea mandat prezidențial a devenit o certitudine inatacabilă.

În liga secundă avem echipe de tradiție: Universitatea Cluj, Petrolul Ploiești, Poli Iași, Politehnica Timișoara

FC Csiksereda (deși numele localității de pe teritoriul României este Miercurea Ciuc!) joacă pe față cartea maghiară, fiind parteneră cu Puskás Akadémia FC din Ungaria, alături de care a înființat Academia de Fotbal a Ținutului Secuiesc. Care Ținut Secuiesc? Această entitate nu există oficial în cadrul statului român, ci e localizată doar în visul vecinilor noștri la o Ungarie Mare și în lașitatea noastră tranzacționistă, proverbială de secole.

În rest, în liga secundă, în afară de regina fără drept de ieșire din castel, CSA Steaua București, avem echipe vechi, de tradiție, precum Universitatea Cluj, Petrolul Ploiești, Poli Iași, Politehnica Timișoara și renăscuta Ripensia Timișoara, avem construcții sportive mai noi care au reușit performanțe (Astra Giurgiu), avem echipe fără un renume și un palmares ieșit din comun (Concordia Chiajna, FC Buzău – fostă Gloria, Dacia Unirea Brăila, Viitorul Pandurii Târgu Jiu, Unirea Dej, Dunărea Călărași, Unirea Slobozia și Corona Brașov) și avem nume care condimentează eșalonul al doilea: Metaloglobus București și Viitorul 1599 Șelimbăr.

Nu m-ar mira să-mi reproșeze unii că vin pe-aici cu plicticoase și inoportune probleme din istorie și din cultură, când ar trebui să vorbim de fotbal, hă-hă!, să ne relaxăm, să ne distrăm, ole-ole-ole!, că de-aia există sportul. Atenție, compatrioți! Pentru piticii proști și pentru formele de viață eviscerate, sportul înseamnă doar ce se vede pe teren, plus berea, pufuleții și micii din dotare. Pentru marile națiuni, sportul înseamnă prilejul și metoda de a rămâne sau de a se extinde pe hartă. Și din nou atenție! De la atâta relaxare scăldată în incultură, alcool și orbire suficientă, de la prea multă distracție pasivă față de vulturii care ne dau târcoale, să nu rămânem cu o țară cât un teren de fotbal și cu un campionat al României sfârtecate în care să joace bucureștenii și tot ce e până pe la Bolintin, Găești și Videle.

Mă găsiți și pe Facebook: https://www.facebook.com/AndreiPaunescuOficial/ și pe YouTube: https://www.youtube.com/c/AndreiPaunescu.