Jucăm mediocru, uneori de-a dreptul prost. Suntem preocupați de socoteli, cum facem să ajungem la Baraj, dar cu cine avem noi șanse acolo?
Acest septembrie, ne-a adus într-adevăr, 7 puncte din 9 posibile, iar dacă deschizi site-ul FRF, îl vezi că seamănă cu Scânteia de pe vremea raportărilor la hectar. Se glorifică faptele, se accentuează triumfal că n-am luat gol, ni se prezice un viitor strălucit la baraj, dar se trece în plan secund că am jucat cu nimeni, sau cu aproape nimeni. Și nu se spune o iotă despre faptul că am jucat îngrpozitor de prost în Macedonia de Nord. O făcuserăm mulțumitor în Islanda și slăbuț acasă cu Liechtenstein.
Ni se spune (de către selevționer, director tehnic și alți yesmeni de-ai acestora) că am obținut un punct important la Skopje, care ne deschide perspectiva….și apoi putem pune orice discurs al lui Ceaușescu, și acelea deschideau mereu perspective către nimic. Ne domină Macedonia de Nord și nouă ni se deschid perspectiv!. Ce perspective să ni se deschidă cu Rațiu, cu Camora, cu Nedelcu (dintr-o dată bun și selecționabil, după transferul în liga a doua germană)? Cu Man, care nu prea are chef de fotbal, cu Sorescu, extras din sărăcia lui Dinamo, cu Cordea și Markovic, ajunși și ei peste noapte mari fotbaliști, până nu nu demult oameni de pluton pe la Clinceni?
Discursurile oficiale sunt pline de optimism, deși noi am jucat subțire de tot în Macedonia de Nord. Fluturăm punctișorul acesta de parcă l-am fi obținut nu la Skopje, ci pe Wembley. Aproape că ni se bagă pe gât ce bun e drumul pe care am pornit, ca și cum noi n-am observa că e plin de hârtoape și nu duce nicăieri. Oameni buni, nu ne mai aburiți, spuneți pe șleau că suntem subțiri, că n-avem un vârf de atac (român! selecționabil!) rezonabil în tot campionatul, că încercăm să ne strecurăm și noi cum putem din grupa asta, unde în afara Germaniei sunt doar echipe de trei lulele, inclusiv noi, care în zilele bune s-ar putea să fim de trei lulele și ceva, spre patru.
După ce-a vorbit ce-a vorbit espre jocul nostru, selecționerul a comentat și neașteptata remiză obținută de liechtensteinezi la Erevan, acolo unde noi am reușit să luăm bătaie. Rădoi a spus că Liechtensteinul a crescut, că e o echipă bună! Chiar așa, Mirele? Cât e de bună? Să ne uităm un pic pe cifre. În ultimele 20 de meciuri are 2 victorii (cu puternicele Gibraltar și Luxemburg), 5 remize și 13 înfrângreri. A dat 11 goluri și a luat 44! A pierdut, printre altele, cu 3-0 în Malta anul trecut i cu 5-1 în Insulele Feroe, acum trei luni, în iunie! Oare noi nu vedem cifrele acestea? Cît timp ni se vor mai spune prostii, iar noi le vom înghiți pe nemestecate? Aoleu, ce echipă bună e Liechtenstein, cum de n-am băgat și noi de seamă?
Nu-i exclus, chiar și jucând așa de slab ca la Skopje, sau poate și mai slab, să terminăm grupa asta rahitică totuși pe locul doi. Să mergem la Baraj, cum ar veni. Nu la Vidraru în excursie cu clasa, ca pionierii, ci la o dublă manșă decisivă, menită să ne ducă în Qatar sau să ne lase acasă. Pe cine batem noi în acel Baraj? Pe Polonia? Pe Suedia? Pe Elveția? La cum facem selecția, cum jucăm și cum ne mințim singuri, nu batem pe nimeni! Dar ne amăgim, așa ne place, și punem ghirlande peste ghirlande pe site-ul federal.
De fapt, acelea nu sunt ghirlande, sunt funii de usturoi!