Ion Țiriac a vorbit despre modul în care a evoluat tenisul, de pe vremea când el era în activitate până în prezent. Miliardarul român în vârstă de 83 de ani susține că nu este nevoie ca jucătorii din prezent să aibă staff-uri tehnice atât de numeroase.
Aceste declarații ale lui Țiriac au fost interpretate de unii ca un atac subtil la Simona Halep, care și-a schimbat destul de des preparatorul fizic în ultima perioadă. De asemenea, se poate considera că și Patrick Mouratoglou a fost vizat de cuvintele fostului mare jucător român de tenis. Asta pentru că acesta a spus că, dacă antrenorul este unul competent, atunci un jucător nu mai are nevoie și de preparator fizic.
„Nu era mai dificil, nu era mai greu, chiar dacă n-am avut antrenor. Sigur, am avut antrenor, dar nu era cineva care chiar putea să-mi pună racheta ca lumea în mână.
Eu mi-am pus-o în mână cum mi-am pus paleta de ping pong, de-asta am și rămas cu niște goluri mari în tehnica mea. Dar a fost o viață pe care nu aș schimba-o pe nimic.
Astăzi ai echipă. Antrenor, preparator fizic; păi antrenorul ăla ori e prost, ori e chior, ori e orb… adică nu știe ce îți trebuie, din punct de vedere fizic? Îți mai trebuie încă un preparator fizic? Ce să facă el? Să bată la mașină sau ce să facă?
Maseur special, mai e și un psiholog, din când în când și așa mai departe, 6-7 persoane. E un sport profesionist, foarte bănos. Cei buni fac între 30-50 milioane per an. Formula 1, jucători de fotbal… nici ăla nu face 50 de milioane pe an”, a spus Ion Țiriac potrivit sport.ro.
De asemenea, Țiriac a povestit și cum a ajuns să practice tenisul dintr-o coincidență fericită.
„M-am apucat de tenis din greșeală. Eram un foarte bun junior la tenis de masă. Eram la Brașov, la faimosul club de sub Tâmpa, unde erau cele patru terenuri de tenis erau și acele două mese de tenis de masă.
În fiecare zi băteam mingea, dar era mult mai ieftin, și eram foarte bun la treaba asta. Veneau boierii dimineața, înainte să meargă la serviciu, să joace tenis de masă de la 6 la 7 dimineața.
Am început să adun mingile și țin minte, în 5 mai 1955 – eram bătrân, aveam 15 ani, munceam la Steagul Roșu, jucam hochei în fiecare sezon – și nu îi venise partenerul unui dentist.
Strângeam mingile și i-am cerut racheta. Am luat-o și am început s-o țin de jumătate, pentru că nu știam s-o țin.
Am dat, iar domnul m-a întrebat de când joc tenis. De acum cinci minute, i-am răspuns.
Hai să jucăm un set, mi-a zis. Eu eram iepuraș. Cum să joci un set cu mine? Eu fugeam până la Predeal ca să-mi iau lucruri și să vin înapoi. Nu avea cum să-mi facă punct mie.
S-a supărat și m-a chemat înapoi a doua zi. Și a treia zi, și a patra zi, până când m-a văzut antrenorul echipei de la Steagul Roșu, care era în prima divizie. Atunci, tenisul avea în fiecare oraș echipe, repartizate în divizii.
Și echipele aveau nevoie de câte un junior per echipă. Pe mine tare mă interesa slujba, terminasem școala din obligație, eram susținător de familie, iar din mai până în septembrie, când am ajuns în semifinala campionatului național… așa am început, din întâmplare, pentru că eu eram jucător de tenis de masă”, a mai spus Ion Țiriac potrivit sursei citate.