CFR, Craiova și FCSB, granzi la zi în elaboratul fotbal românesc, au refuzat să-și lase jucătorii la Jocurile Olimpice și au motivat că echipele sunt angrenate în cupele europene. Corect. Până la urmă, triumviratul din vârful Ligii 1 reprezintă, în preliminariile competițiilor continentale, tot herbul național.
Fotbalul și Olimpiada… Oricum jucăm cu Honduras, Noua Zeelandă și Coreea de Sud. Cu așa adversari nici măcar un DVD decent nu poți să faci. Mai bine lasă. Lasă-i acasă. Avem lupte grele în vârtejul Balcanilor, la Banja Luka, locul unde plumbul războiului din fost Iugoslavie încă geme din ziduri și cartușele zac prin țărână. Și să-ți dea Dumnezeu sănătate Ceferin, revoluționarule, cum schimbi tu regulile în folosul fotbalului modern. Și noi, amărâții, oploșiții, care ne tot întrebăm de ce au băgat sarea în rețeta de clătite. Dacă stăteam în Costache, Manea sau Denis Ciobotariu, Șumudică era liber de contract. Așa a mai prins un Gibraltar, a mai spart două sticle la pauză- act motivațional de origine controlată- și a mai fost și inspirat. Rădoi, cu freza lui de berbant a la Johnny Bravo, trăgea speranță la Chipciu. Fără golul lui din Bosnia, Ninel vorbea pe la emisiuni. Gratis, nu pe 100 de euro, așa… de amorul concluziilor.
Și Craiova a jucat în Albania. Cu Laci. Cicâldău i-ar fi fost bun lui Rădoi în fața asaltului hondurian de la Tokyo. La Elbasan – Laci nu are nici măcar condiții să joace pe arena proprie-, decarul oltenilor a fost titular. Și atât. Bancu și Cîmpanu, alte pofte din gândul lui Mirel, s-au sufocat în fața unui adversar determinat, care s-a consumat până la ultima fâșie de energie. Precum Ghiță, Pașcanu, Ciobanu, Marin și toți ceilalți care, în umezeala din Japonia, s-au sacrificat și, cu chin și suspin, au ținut tricolorul sus fără să-l umple de CONCACAF.
Și, în acest tur de orizont de tur preliminar, aștia suntem, așa defilăm, FCSB s-a impus, la limită și cu un strop de noroc pe final, în fața celor de la Șahtior Karagandî. Și cum ar fi putut Radoi să-i vireze așa brutal destinul lui Octavian Popescu, să-i spolieze un moment de o asemenea emoție, această onoare covârșitoare, acest ritual viral de a merge în peluză și a scanda alături de Gheorghe Mustață, într-o așa seară de gală în care am îngenunchiat podoaba fotbalistică a Uralilor la București- Șahtior Karagandî? Lasă, Mirele, că ți-e bun și Târnovanu! Și oricum tu ai noroc, ce îți mai trebuie jucători, doar ai câștigat cu un autogol. Mult succes spre medalie!
Fotbalul românesc este precum societatea. Funcționăm individual, în bula noastră, fără simț civic și ne preocupăm de celălalt într-un singur moment. Când deja i-a murit capra. Și atât. Nu gândim unitar și suntem centrifugi. Punct. Succes la retur. În Japonia, „Țara soarelui răsare”, e noapte.