Mărturii spectaculoase ale ”câinelui” Ion Pârcălab: ”Am făcut degeaba un an și jumătate de pușcărie în locul altcuiva” + ”Necazul mi s-a tras probabil de la Nicușor Ceaușescu”. De ce regretă că a refuzat colaborarea cu Securitatea și meciul ”tricolorilor” la care s-a simțit dopat

Italienii l-au numit “Săgeata Carpaților” după meciurile Dinamo – Inter Milano din Cupa Campionilor Europeni, în decembrie 1965. E anul în care a și fost desemnat cel mai bun fotbalist al României. Viteza și centrările sale au devenit proverbiale, iar numele său nu lipsește niciodată din galeria atacanților pur-sânge ai ”câinilor”.

Ion Pârcălab va împlini 80 de ani pe 5 noiembrie, iar viața sa arată ca un roman de aventuri. Azi, la aproape opt decenii de viață, locuiește singur în Pipera, suferă de diabet, și-a pierdut soția în urmă cu trei ani, iar cei doi băieți îl ajută când și când.

Cel mare e plecat în Anglia. ”Stă acolo de vreo zece ani. Nu l-am mai văzut de când cu pandemia. S-a pensionat pe caz de boală. A lucrat în SRI, la aeroport, la Otopeni”. Cel mic, din a doua căsătorie, abia și-a terminat liceul și-și caută un drum în viață.

”Nu prea ies din casă, că mi-e teamă cu virusul ăsta. Mai merg doar la magazin să-mi fac aprovizionarea și la farmacie, pentru medicamente. De vaccinat nu m-am vaccinat”

A venit nota de plată! Dinamo a primit amenzi de peste 25.000 de lei după…

Vedeta de la Dinamo are un mare defect: ”Îi dai un cot, a căzut pe…

Tragedia de la Pucioasa: ”I-a băgat o mătură pe gât”

În ciuda vârstei înaintate, memoria îl ajută să salte dezinvolt de la un episod la altul, cu detalii remarcabile curgând în fiecare istorie. Una dintre ele e însă drama existenței lui.

”Cel mai cumplit e să fii închis în locul altcuiva. Să fii pedepsit pentru o faptă care nu ți-a aparținut. Așa mi-a fost scris. Un blestem! Dacă eram vinovat, mă împăcam cu ideea. «Da, domne, l-am lovit sau l-am omorât, sufăr consecințele». Dar m-au condamnat pe nedrept, pe «s-ar putea», nu cu dovezi clare”.

Între 1982 și 1984, Pârcălab a stat în arest sub acuzația de lovituri cauzatoare de moarte. Amănuntele dosarului au început să fie cunoscute însă publicului larg abia în anii 2000. Un incident dramatic petrecut pe când era antrenor la Progresul Pucioasa s-a soldat cu decesul unuia dintre jucătorii săi, în mai 1980.

„A vrut să aibă o echipă tânără şi l-a luat pe portarul Nicolae Stancu de la Târgovişte. După un meci din campionatul Diviziei C, jucat acasă, a avut loc o masă, la un motel din Pucioasa. Sărbătoreau victoria. Pe fondul unor discuţii mai aprinse şi sub influenţa băuturilor alcoolice s-a luat la harţă cu Stancu. La mijloc a fost o chelneriţă. Cei doi au mers la toaletă ca să tranşeze disputa bărbăteşte şi acolo Pârcălab l-a omorât pe Stancu. Probabil că portarul a fost mai beat decât Pârcălab şi nu a putut să se apere. Am înţeles că i-a băgat o coadă de mătură pe gât, care l-a omorât pe loc”, relata un jurnalist din Câmpulung Muscel, Vasile Neagu, pentru adevărul.ro.

“Ne-am judecat peste doi ani cu domnul Pârcălab. Nu a recunoscut niciodată vina. Fiind un fost mare fotbalist și având influență, a încercat mereu să trimită pe altă pistă problema morții unchiului meu. A dat vina pe altcineva. Pentru mine, Ion Pârcălab rămâne un criminal”, spunea pentru prosport.ro și nepotul victimei, Cristian Hapaină, fost jucător la Sportul Studențesc.

”E pentru prima dată când accept să comentez acest subiect. Au trecut 40 de ani de atunci, aș putea să zic orice, dar n-am ce să ascund. Dumnezeu mi-e martor că nu l-am atins nici cu un deget pe băiat. N-am motive de remușcări”, Ion Pârcălab

Versiunea lui Pârcălab: ”M-au închis doar pe supoziții”

”În ziua respectivă, am fost la un film de la opt la zece seara, m-am întâlnit după aceea cu comandantul Miliției din Pucioasa, Văduva, cu care am luat masa, apoi m-am dus acasă, să mă culc. Stăteam într-un apartament cu două camere, vai de capul lui, nici nu aveam curent uneori. Fiind din alt oraș, Stancu mai rămânea câteodată peste noapte în aceeași locuință. Nu era nicio problemă. În acea zi, s-a dus cu un coleg la o fată, au vrut, probabil, să plece cu ea, gazda s-a opus, s-au luat la bătaie, iar băiatul a primit o coadă de lopată în cap. În casă l-a adus apoi prietenul său, noaptea, eu habar n-am când au sosit, că dormeam în camera mea”, prezintă Pârcălab propria versiune despre drama petrecută în Dâmbovița.

Și continuă:

”Dimineața am plecat la antrenament și, văzând că Stancu n-a apărut, am trimis pe cineva la apartament să vadă ce se întâmplă. L-a găsit într-o stare rea, a venit Salvarea, l-au dus imediat la spital, unde însă, din păcate, a decedat după câteva zile. N-am avut absolut nicio tangență cu agresiunea asupra lui. De altfel, la proces, cel care l-a lovit cu parul în cap a și arătat cum a procedat, că a ținut bățul cu două mâini și l-a nimerit în zona tâmplei, ceea ce i-a declanșat și comoția”

Îi e greu să se împace cu consecințele: ”Pe ăla care a dat cu ciomagul l-au arestat și condamnat, a făcut recurs și l-au pus în libertate, iar pe mine m-au luat după vreo doi ani, în urma extinderii cercetărilor. Sătenii s-au apărat între ei unii pe alții și au zis că «s-ar putea» să-l fi bătut și eu în casă, că a întârziat. «S-ar putea». Pe mine m-au închis pe supoziții, pe «s-ar putea». Nici vorbă de dovezi incontestabile, că pe astea nu aveau de unde să le ia. Chestiile cum că am fost împreună la nu știu ce petrecere, ne-am încăierat de la o femeie, sunt povești”.

”A fost o perioadă foarte grea, fiindcă știam că n-am greșit cu nimic și, totuși, trec printr-un asemenea chin”, Ion Pârcălab

”I-a tras șapca pe ochi ministrului Apărării. Am înlemnit!”

Pârcălab suspectează și azi că ”în spatele întregii nenorociri a existat cineva care a vrut neapărat să mă înfunde”. Iar bănuiala se îndreaptă direct către Nicu Ceaușescu, fiul dictatorului.

”Mergeam deseori la o casă pe Calea Victoriei, unde locuia o doamnă în vârstă, Bagiuma o chema. Era un permanent du-te vino la ea. Se aduna lumea să socializeze, să mai joace o carte, să bea o bere sau o cafea. Nicușor frecventa și el locul. Inclusiv mulți sportivi o știau. Și Mircea Sandu venea. Tipa, pe la 60 de ani, fusese mare ilegalistă, se trăgea de șireturi cu toți comuniștii de prin Comitetul Central, îi avea la degetul mic. Am intrat o dată cu ea la un meci la Steaua. S-a dus direct la tribuna VIP și i-a tras șapca pe ochi generalului Ion Coman, ministrul Apărării. Am înlemnit. Am crezut că ne arestează direct. Dar omul s-a ridicat, a zâmbit și a îmbrățișat-o”, explică fostul ”câine”.

”Am dus-o acasă pe iubita lui Nicușor. Nimic mai mult!”

Prezintă apoi faptele: ”Într-o noapte, pe la 10, jucam acolo poker la mișto, pe bețe de chibrit. A apărut o fată foarte frumoasă, care, dintre toți, s-a așezat fix pe spătarul fotoliului meu și m-a întrebat dacă se poate uita la cărți, să jucăm împreună. Ce era să zic? «Da, bineînțeles!». Mai târziu, a rugat dacă poate s-o ducă cineva acasă cu mașina, m-am oferit, madam Bagiuma mi-a făcut un semn discret că e OK, așa că am lăsat-o în fața porții, undeva pe lângă parcul Kisellef. Atât și nimic mai mult! Ei bine, fata era Donca Mizil, iubita lui Nicușor! Pe urmă am aflat. Nicușor a auzit, probabil, despre episod și, fiind un om mai dificil, știu eu ce i-o fi trecut prin cap?”.

Nu e însă singurul amănunt: ”La scurt timp, am mers într-o seară cu o fată la un restaurant prin Piața Amzei, undeva la subsol. Și acolo s-a nimerit să fie și Nicușor, care, când m-a văzut, mi-a pus, așa, o mână în dreptul pieptului și mi-a zis că eu n-am voie să intru. Mi-am dat seama că e ceva în neregulă. Aflase, probabil, de mica poveste cu Donca. Astea se întâmplau prin 1978-1979. Adică un an sau doi înainte de nenorocirea de la Pucioasa. De aici și presupunerea că n-a fost o întâmplare că m-au închis nevinovat”.

”Deveneam un fel de spion”

O altă mărturisire în premieră se referă la relația cu Securitatea. Povestea vine din vara lui 1970, când, împreună cu stelistul Florea Voinea, a plecat la Olimpique Nîmes, în prima ligă franceză.

”Nu ne-am dus acolo că așa am vrut eu, ci cu ordin direct de la Ceaușescu. Nea Nicu a fost într-o vizită în Franța, președintele Pompidou l-a dus la Nîmes, oraș în care comuniștii dominau, iar primarul de acolo s-a plâns că echipa de fotbal are nevoie de întăriri pentru a rezista în campionat. Ceaușescu a băgat la cap și a decis să trimită doi jucători la Olimpique, să-și ajute tovarășii. Iar cei de la club, veniți să aleagă fotbaliștii la finala Cupei României 1970, ultimul meci din sezon, au spus că-i vor pe numărul 7 de la albi și numărul 9 de la albaștrii. Adică eu și Voinea”, rememorează Pârcălab.

Înainte să zboare însă spre Hexagon, a primit o convocare-surpriză:

”M-au chemat la sediul Securității, unde un tip m-a ținut la o discuție de vreo două ceasuri. M-a întrebat dacă aș vrea să-i ajut, să raportez dacă aud pe cineva care vorbește urât de sistem, de Ceaușescu. Adică să-i dau în primire pe românii din străinătate, cu care intram în contact. Mi-a și oferit o adresă a unei case conspirative de pe lângă Spitalul Militar, unde ar fi trebuit să-i scriu unei doamne în caz că era ceva de semnalat. Iar rândul trei din text urma să înceapă cu expresia «Mi-am cumpărat cutare lucru», ceea ce însemna că sunt probleme și cineva venea în Franța ca să lămurim situația. Deveneam un fel de spion”.

”M-au scos imediat din structurile Miliției”

Pârcălab pretinde că a refuzat propunerea Securității: ”Le-am zis «Domne, eu mă duc acolo doar pentru fotbal, nu mă bag în chestii din astea. Nu mă pricep. Poate mă mai prind ăia, mă arestează, mă împușcă. E adevărat că sunt căpitan de Miliție, dar primesc niște stele dacă dau câte-o centrare bună, nu din rațiuni militare». Omul a fost însă foarte parșiv. Întâi m-a felicitat. «Am găsit, în sfârșit, un om de treabă, care spune din start că nu face, în loc să mintă că face și apoi trimite doar minciuni». Dar, pe la spate, în aceeași zi, mi-au ras gradul de căpitan și m-au scos din scripte. La fel a pățit și Voinea, care a trecut prin aceeași experiență, că am discutat pe avion, când am plecat în Franța”.

Azi, regretă însă răspunsul negativ de la întrevederea cu ofițerul de Securitate care a încercat să-l recruteze: ”Ar fi trebuit să accept să colaborez, iar când mă întrebau dacă am ceva de comunicat să le fi spus că nu e nimic relevant, n-am întâlnit pe nimeni. Și rămâneam în structurile Miliției, poate ajungeam și eu colonel, ca alții, iar acum beneficiam de o pensie mai bună decât ăștia 3.000 de lei pe care-i încasez acum și de-abia mă descurc”.

”În vestiarul lui Dinamo au fost colegi care au colaborat, probabil, cu Securitatea. Ar fi urât însă să le dau numele celor suspecți. Să nu vă gândiți însă la Dinu sau Lucescu! E vorba despre unii care nu mai sunt printre noi”

”O noapte și-o zi fără bani și fără mâncare în aeroport”

Nu e însă singurul episod tumultos din experiența franceză: ”Chiar în noaptea dinaintea plecării am fost la o petrecere, la care m-am împrietenit cu un iranian. Ăla a și stat la masă cu noi, iar dimineață m-a dus la aeroport. M-au oprit însă la vamă pe motiv că participasem la acel chef împreună cu un cetățean străin. Cineva ne reclamase deja la Securitate! Am plecat după vreo două-trei săptămâni, când nu ne-a așteptat în aeroport nimeni de la Nîmes. Am fost fiii ploii o noapte și o zi, fără bani, fără mâncare. Cred că șefii lui Olimpique au fost anunțați de prezența noastră pe aeroport de Poliție. A venit, până la urmă, cineva și ne-a preluat”.

Iar despre viața petrecută de-a lungul celor patru ani în Franța ar putea scrie o carte: ”Mergeam deseori la Montpellier, oraș studențesc, vreo 20 de minute față de Nîmes, cu mașina. Baruri trepidante, fete frumoase. Prin toate deplasările cu echipa ne întâlneam și cu o grămadă de români, care veneau să ne vadă, să ne salute, să schimbe două vorbe cu noi”.

”Singurul lucru cu care m-am ales după contractul din Franța a fost un Ford Escort, pe care l-am cumpărat la București, prin cineva de la hotelul Intercontinental. M-a costat 5.000 de dolari. Restul banilor s-au dus pe distracție”

Calificările olimpice 1964. ”Doctorul ne-a dat o pastilă verde, n-am mai avut probleme”

Pârcălab schimbă apoi registrul spre Olimpiada Tokyo 1964, unde a făcut parte din lotul ”tricolorilor” participant la JO din urmă cu 57 de ani. În campania de calificare, România a trecut în primul tur de Danemarca, eliminată abia la al treilea joc, de baraj, după două scoruri în oglindă la Copenhaga și București (3-2, 2-3). Partida decisivă s-a disputat în Italia, la Torino, 2-1 în prelungiri pentru ai noștri.

”Acolo s-au întâmplat niște lucruri ciudate din punct de vedere medical. După cele 90 de minute, înainte să înceapă timpul suplimentar, doctorul Nicolae Stănescu ne-a oferit câte o mică pastilă, verde, să mai rezistăm încă o jumătate de oră. Mulți aveau cârcei, stăteau pe jos, abia mai trăgeau de ei. Eu am luat-o și am dus jocul fără probleme până la final. M-a ajutat într-o oarecare măsură. A fost ca un fel de doping”, mărturisește Pârcălab.

El explică faptul că ”ne-au fost trasate niște restricții clare după meci, pe care, în gândirea mea, le-am pus în legătură cu acel episod petrecut înaintea prelungirilor. N-am avut voie să ieșim nicăieri, să sărbătorim calificarea, a trebuit să bem fiecare câte un litru de lapte și să ne culcăm imediat cum am ajuns la hotel”.

În 1967, același medic Nicolae Stănescu se afla în mijlocul unui scandal similar. Înaintea unui Elveția – România 7-1 în preliminariile CE 1968 ar fi administrat jucătorilor pastile care i-au bulversat, împingându-i să facă figurație pe teren. Înfrângerea a avut urmări furtunoase, fotbaliștii au acuzat tratamentul bizar, selecționerul Ilie Oană a fost înlocuit cu Angelo Niculescu, iar doctorul a dispărut în scurt timp și din circuitul naționalei, și din țară!

”La Tokyo 1964, am stat în satul olimpic între ruși și americani. Șefii delegației ne-au avertizat în repetate rânduri să nu intrăm în contact cu americanii, dar Pavlovici, un tip mai libertin, se saluta cu ei de la balcon și-și petrecea o grămadă de timp cu Bob Hayes, campionul olimpic la suta de metri în atletism, mare vedetă”

38 de selecții a adunat Pârcălab în tricoul naționalei, pentru care a marcat 5 goluri

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...

9 sezoane a evoluat Pârcălab la Dinamo, 1961-1970, perioadă în care a cucerit 4 titluri și două Cupe ale României