Mario Iorgulescu, fiul președintelui Ligii Profesioniste de Fotbal, Gino Iorgulescu, a fost condamnat, în primă instanță, la 15 ani și opt luni de închisoare, în urma accidentului provocat de acesta în 2019.
Sentința, la prima vedere una surprinzătoare, a fost bazată pe faptul că judecătorii au stabilit că Mario Iorgulescu avea discernământ în momentul în care a produs accidentul.
Judecătoarea Manuela Orzaţă, de la Tribunalul București, a stabilit că Mario Iorgulescu era conștient de faptul că, urcându-se la volan în urma consumului de droguri (cocaina), ar putea provoca un accident cu consecințe grave.
Aceasta a scris, în motivarea sentinței, care a adunat 59 de pagini, faptul că nu s-a putut stabili că acesta avea probleme psihice în momentul în care a făcut accidentul.
Instanța a apelat și la declarațiile unui martor, care a precizat cum victima era total desfigurată, fiind păstrat într-o postură umană doar de perechea de pantaloni. Acest martor a încercat să vorbească cu victima, crexând că aceasta nu a murit, dar în final, până la venirea ambulaței, o asistentă medicală ce era în trecere a confirmat decesul.
„Martorul a descris coliziunea ca pe ‘un şut pe care îl dai la minge’, vehiculele nu s-au răsturnat, ci s-au târât. Autoturismul (lui Iorgulescu, n.r.) a ajuns cu faţa spre Chitila, urcat pe bordură, aproape lipit de un stâlp, ca şi cum ar fi fost parcat lateral. Celălalt autoturism era în flăcări în partea din faţă, la capota motor, unde avea distrugeri mari. Imediat după coliziune, a oprit martorul, a sărit din maşină şi a mers cu gândul să îl scoată de acolo, dar când a mers spre maşină l-a văzut pe acesta pe iarbă, pe câmpul de lângă vehicul. Conform martorului, victima ‘stătea ca un covrig, era tot rupt în el, îl ţineau doar pantalonii’, era pe câmp în lateral pe partea dreaptă a autoturismului.
Martorul a presupus că victima a fost proiectată pe uşa din dreapta a maşinii, după care uşa s-a blocat la loc. Victima avea ochii închişi, martorul ţipa la ea cât putea de tare, gândindu-se că, dacă ar încerca să o mute, i-ar face mai mult rău, nici nu credea că era mort, fiind sigur că medicii îl vor salva. Cât martorul era lângă victimă, în zonă au venit şi alte persoane în trecere. A strigat la ele să vină ambulanţa, apelând el însuşi numărul de urgenţă. Ambulanţa a sosit în circa 7-8 minute, iar în această perioadă a venit o femeie care spunea că e asistentă, i-a pus mâna la gât şi a spus că era mort şi că se duce la celălalt şofer să îl salveze, adică la inculpat”, a relatat martorul respectiv, conform instanței.
Mai mult, judecătoarea a scris în motivarea dosarului că nici în prezent Mario Iorgulescu nu suferă de probleme psihice care să impună internarea lui într-o clinică din Italia. El a arătat, conform judecătoarei, indiferență față de impactul grav pe care îl pot avea astfel de abateri.
„Aşadar, dacă vreun medic, în toată perioada cât inculpatul a deţinut permis de conducere, ar fi luat cunoştinţă de existenţa unor afecţiuni psihice grave de natură a-l declara pe inculpat inapt psihologic să conducă autovehicule pe drumurile publice, avea obligaţia legală să o facă (…)
Astfel de acte medicale din care să rezulte afecţiuni mintale grave nu au fost depuse la dosarul cauzei, inexistenţa acestor acte înainte de evenimentul rutier fiind susţinută de faptul că deţinea un permis de conducere valabil la data evenimentului rutier (…)
Nu se poate accepta în mod rezonabil că părinţii unei persoane ar fi permis acelei persoane cu tulburări mintale grave să aibă acces la un astfel de vehicul puternic, care se poate transforma oricând într-o armă a crimei, fără a exista riscul de a pune în pericol nu doar viaţa propriului copil, dar şi a altor persoane, şi de a se supune totodată riscului de a fi acuzaţi de săvârşirea unei complicităţi morale la săvârşirea unei infracţiuni contra vieţii”, arată magistratul.
Conform judecătoarei, actele medicale depuse de familie provin de la medici ce nu dețin calificarea pentru a constata lipsa discernământului, astfel că acestea au valoare nulă.
În același timp, în timpul procesului, familia și avocații lui Mario Iorgulescu au cerut, în nenumărate rânduri, suspendarea procesului. Precizăm că în timpul proceului, inculpatul a fost internat într-un centru de terapie psihologică, din Italia, acolo unde se află și în prezent.
Mario Iorgulescu s-a plâns că este ținut cu forța acolo, spunând că ar prefera să fie închis într-un penitenciar, decât într-un centru pentru persoane cu probleme psihice.
Judecătoarea s-a arătat deranjată de faptul că Mario Iorgulescu a refuzat să apară în sala de judecată ori să comunice cu instanțele abilitate, dar în schimb a fost de acordă să comunice cu presa.
„Astfel cum a arătat chiar apărarea inculpatului, acesta dă interviuri în presă (chiar dacă apărarea apreciază că reporterii au abuzat în acest sens de inculpat), ia legătura cu martorii din dosar pentru a le solicita acestora bani cu împrumut, face afirmaţii cu privire la evenimentul rutier în faţa familiei (a se vedea în acest sens punctul de vedere exprimat de mama inculpatului, din care rezultă că: ‘ba mai mult, băiatul mai târziu când a început să îşi amintească câte ceva, a spus că a fost şicanat în trafic şi a făcut să accelereze şi apoi o maşină i-a tăiat calea şi a văzut o lumină puternică, un flash puternic s-a exprimat şi asta este tot ce îşi aminteşte’), dar refuză orice dialog cu instanţa de judecată sau cu organele judiciare din Italia solicitate a se deplasa la clinica medicală unde e internat pentru a obţine consimţământul inculpatului la efectuarea diferitelor acte”, notează judecătoarea.