Dacă Steaua vs Dinamo este „Eternul derby”, FCSB vs CFR poate fi numit „noul derby”, să nu spunem „new”, termenul fiind fumat între Spitalul de urgență și Circul de stat. De fiecare dată, în ultimii ani, FCSB le-a admirat ceafa ardelenilor. Azi, în preludiul play-off-ului, e invers. Chiar și la centimele golaverajului, campioana stă în bazonul rivalei. Când vine vorba de meciurile directe din anii ultimelor încrucișări de spadă, frustrarea macină orgoliul roș-albaștrilor. CFR, chiar și prin liziera egalurilor, e în avantaj. Din posterul zilei lipsește Dan Petrescu. Însă e Edi Iordănescu. În tribună! Crescut lângă reglanul tatălui său în Ghencea, sub pălăria băncii de rezerve… dar ce mai pomenim noi de Ghencea, Edi a fost paj-antrenor la FCSB, pe vremea în care, încă, echipa se numea Steaua și juca în Ghencea.
Cu re, repatriatul Arlauskis titularizat și cu atacul în carantină – ce bun ar fi fost Dan Petrescu în această situație- CFR întâlnește „cea mai bună versiune a FCSB-ului din ultimii ani”. Chiar dacă Toni Petrea spune că, pentru FCSB, azi, începe play-off-ul, se joacă pentru un punct și jumătate. Plus o benă de orgoliu. Mătăniile lui Gigi digeră greu o înfrângere cu CFR.
Gherila campioanei este încălecată încă din start, liderul pare pe modul „iureș”, însă Florin Tănase, dintr-o poziție centrală, lovește balonul în supapă. Apoi Moruțan are propulsia bună, trece de rigidul Burcă, șutează din lateral, însă intervin, încordate precum ale unui alpinist, falangele balticului Arlauskis. Au trecut șapte minute și CFR pare asuprită, în timp ce vocea lui Iordănescu umple măruntaiele goale ale arenei. Tot Moruțan încearcă un șut înșelător din afara careului. Balonul se duce, în aterizare, la un halep de poarta adversă. Fără Omrani, Debeljuh, Rondon sau măcar Costache, CFR pare decapitată. Edi parcă a venit să ciupească un 0-0 convenabil în contextul dat. Și ce fragil pare scorul alb când Coman, lansat dintr-o poziție regulamentară, trage într-un Arlauskis catapultat din poartă direct la picioarele lui Florinel și lăbărțat precum o caracatiță
Și cel mai bun om de la CFR este eliminat. Octavian Popescu scapă spre poartă după o pasă perfectă de la celălalt Popescu, Ovidiu, balticul iese hazardat din propriul careu și-i aplică un bodycheck silfidului mijlocaș stelist. E roșu! Direct și fără loc de proteste! Cu cinci minute înainte de pauză, FCSB are avantaj numeric. Bălgrădean nu e nici măcar pe bancă, s-a pus singur pe OLX, între buturi intră Sandomierski și este sacrificat Itu. Moruțan cade în careu ca la Oarba de Mureș, Hațegan e greu de păcălit și-i servește un galben pentru simulare, iar pauza vine cu un 0-0 greu de păstrat, de CFR, pe tabelă.
Fără oameni în atac, cu Carnat pe post de surogat, având un om mai puțin și antrenorul expiat în tribună, campioana începe partea secundă cu traiul și viața pe cuțitul primejdiei.
Și inevitabilul se produce după patru minute disputate în sens invers. Tănase pasează în careu, Chipciu are toarta ruptă, gafează uluitor, Olaru e oportunist și reia din prima pentru deschiderea scorului. Partida pare fără desfășurător, FCSB rulează frumos acțiunile în jumătatea adversă, campioana e știrbă în ofensivă și mucedă în apărare.
E rândul lui Camora să gafeze, la pândă se află același Olaru, Burcă e din alt program, iar Tănase, de sub cearcănele lui Vinicius, trimite în plasă. 2-0! Coșmarul campioanei continuă și Tănase pictează o pasă ideală pentru Moruțan, Olimpiu reia perfect și e scor de neprezentare. Și încă un sfert de oră în solnița meciului. Una este să ieși învins dintr-un derby, alta este să o faci umilit. Însă FCSB are milă, ridică talpa, își fâlfâie superioritatea prin pase reglate la mijlocul terenului. În clasament, superioritatea se traduce cu trei puncte în plus. În tribună, Edi, cu barba la șireturi, gândește răzbunarea. Ne vedem în play-off.