Leșii, Messi și leșinații | Opinie de Sorin Chiriac

Mulțumesc, Polonia! Mulțumesc, polonezi! M-ați făcut să mă simt ca și cum naționala mea ar fi participat la Mondialul din Qatar. Uitându-mă la voi în meciul cu Argentina, de aseară, am trăit ca și cum ”tricolorii” lui Edi ar fi fost pe teren. Și asta nu e puțin lucru…

Penalty pentru un fault de baschet. Dumnezeul fotbalului a făcut dreptate

Să mă explic, dacă mai este nevoie. Contra Argentinei lui Messi, înainte de startul meciului, polonezii știau că se pot califica din grupă chiar și cu o înfrângere. Singura condiție era să nu primească prea multe ”boabe”, iar Mexicul să nu bată prea rău Arabia Saudită. Saudiții, ridicați în slăvi după victoria cu Argentina de toți antrenorii români care s-au îngrămădit la petro-dolari, le dăduseră și ei două. Așa că aveau temeri că mexicanii le pot da mai multe. Temeri justificate, mai ales de jocul bun al verzilor contra ”pumelor”.

Dar cele mai mari temeri ar fi trebuit să le aibă față de propriul lor joc. Unul atât de insipid și de imprevizibil, încât până și băieții noștri ar fi putut spera, într-un meci direct, să scape doar cu un 2-0. ”Pumele” au primit repede un penalty, după un fault care cu siguranță nu s-ar fi dat la handbal, poate doar la baschet. Și nu oricum, ci după intervenția din ce în ce mai antipaticului VAR (Cred că vărul VAR nu va sfârși foarte bine…). Dumnezeul fotbalului a făcut însă dreptate și Szczesny i-a apărat suțul slab al lui Messi.

Messi și fotbalul somnifer

Penalty-ul parat de portarul lui Juventus nu i-a trezit însă pe leși, care au fost la fel de leșinați, e drept în fața unei Argentine pe care unii iarăși o văd în finală. Nu și eu. Eu nici semifinală nu le dau, la ce joc somnifer au! Totuși, în fața unui adversar care vrea și să joace, nu doar să nu ia multe, s-ar putea ca Messi și locotenenții lui să încerce și altă partitură, nu doar cea cu multă melatonină. Am văzut, de altfel, scenariul ăsta în meciul cu mexicanii, care au avut curaj, le-au pus probleme și le-au dat emoții 100 de minute, cât țin meciurile de fotbal în varianta qatareză.

A fost nevoie de golul argentinianului cu nume de scoțian, Mac Allister, pentru ca Lewa și ai lui să treacă la planul ”B”: să nu ia multe. Egalul nu mai era o opțiune pentru calificare, așa că s-au afundat și mai mult în tranșee. Și iarăși am avut flash-uri cu ”tricolori”… Asta deși diferențele de valoare sunt uriașe. Polonezii s-au prezentat atât de rău cu fotbaliști care joacă la Juventus, Barcelona, Napoli sau Aston Villa.

Bine că am stat acasă, cu ”perlele”, ”safirele” și ”smaraldele” noastre. Plus duzina de fuoriclasse din Serie B

Vă dați seama să fi fost blestemați să ne prezentăm la Mondialul ăsta cu jucătorii noștri de la Al-Ittihad Kalba, Al-Jazira, Wuhan Three Towns, plus duzina de fuoriclasse din Serie B? Asta ca să vorbim doar despre cei mai buni din echipă, fără a lua în calcul ”perlele”, ”safirele” și ”smaraldele” din Superligă. Da, fix la asta mă gândeam și eu! Bine că am stat acasă, ecran plan, șprițul șpriț, grătărelul grătărel… Se mai nimerea și vreun meci azi, de Ziua Națională, și ne dădeau cu terenul în cap băieții din Ghana sau din Senegal, de ne ieșea patriotismul pe nări…

Încheind cu polonezii, au tras de 2-0 ăsta, cu urechea la meciul mexicanillor și s-au bucurat la final, de ziceai că au bătut Argentina și că au jucat mai bine ca saudiții în meciul cu ”pumele”. Ok, felicitări vouă! O calificare e o calificare, voi sunteți acolo, noi înghețăm cu patriotismul în vene pe la Arcul de Triumf sau în case, cu ochii beliți la RTV…