Dacă era 1-0 sau 2-0 pentru francezi, o luam ca atare, înregistram rezultatul, conchideam că Franța de-aia e campioană mondială, ca să plece mereu favorită și să câștige mereu. Mai căutam ceva clișee, puteam spune, de exemplu, în lustruita limbă de lemn, că ”Elveția a fost prea mică pentru un război atît de mare”. Mai băteam câmpii că ne-am bucurat de fotbal, ne mai întrebam retoric dacă noi vom ajunge vreodată la nivelul lor. Firește că nu, dar nu strică să te întrebi din când în când…
Acum, francezilor le-a cam mirosit urât Hiltonul de pe Calea Victoriei. Deh, messieurs, voi ați vrut în buricul târgului, se putea și la Șosea, mai la aer curat…Dar asta nu e nimic față de virtuozul cam tuciuriu cu vioara sub bărbie pe care l-au pus pe afișul unui meci dintre noi și ei… Sau față de Simona Halep care striga ”Ferrailles”, adică ”Fiaaaree veeeechi”, într-o caricatură din mizeria publicistică numită ”Charlie Hebdo”, căreia noi i-am arătat compasiune când a trecut prin necazuri. Să recunoaștem că nu ne-a căzut deloc rău înfrângerea lor, chit că i-am considerat mereu frații noștrii mai mari de gintă latină, încă de pe vremea furculuisionului și fripturisionului Coanei Chirița.
Da, acum putem să ne dăm frâu liber umorului. Bubuie mediile online de poante și de pontuțe, unele reușite, altele nu. Ce să facem, mai glumim și noi, ”dar numai în pauza de masă”, ca în scenetele alb-negru cu Toma Caragiu… Răcorindu-ne, ne vom găsi de-acum afinități elvețiene, ne vom declara iubitori pe vecie ai mărului de pe capul copilului lui Willhelm Tell, ai ceasurilor de Schaffhausen, ai văcuței mov de pe ambalajele de ciocolată. Mai puțin, desigur, ai rigorii, preciziei și seriozității, calități helvete cu totul atipice nouă. Switzerland, Schweiz, La Suisse, Svizzera, Svizra (ultima e în retoromană, romanșă, cu care cică ne-am înrudi), iată coordonatele noastre viitoare!
Sigur că Franța a avut 3-1, trebuia să închidă jocul, poate să bage un fundaș stânga acolo unde Rabiot, improvizat, se vedea clar că nu se descurcă. Dar să ne dăm docți acuma, să facem poligonul cu el, eventual să-l trimitem în fața Comisiei Tehnice a FRF să se disculpe, parcă e prea mult. După ce ne-a pierdut meciul de la Erevan, pe Rădoi l-am cauționat că e tânăr. Acum ne dăm savanți și-l disecăm la microscop pe antrenorul campioanei mondiale!
Și nu facem doar asta, ci facem și valuri pe stadion. S-a spus că sunt valurile bucuriei pentru regalul fotbalistic pe care ne-a fost dat să-l trăim în direct. Însă cine avea ochi să vad printre acele brațe ridicate, putea să observe că sunt și valurile frustrării de a nu fi fost și noi acolo. Ne-am bucurat că am participat doar în calitate de câmp de luptă, nu?
Sigur că de pe lista ironiilor și miștourilor noastre de șantier nu poate fi șters Kylian Mbappe, căruia i-a fost dat să întregească scenariul serii ratând penaltyul decisiv. Mare fotbalist, campion mondial, etc, etc, etc. De vânzare ba cu 150 de milioane, ba cu 200, ba chiar cu mai mult. Chibițăreală, atâta tot! Să discutăm pe chestiuni concrete: Centrul Internațional de Studii ale Sportului din Neuchatel (culmea, din Elveția!) a stabilit că numitul Mbappe Kylian valorează fix 265 de milioane de euro! E clar, nu? Nu 260, nu 267 ci fix 265! Păi la asemenea valoare și la asemenea precizie calculată științific, ar fi cazul să cam transformi penaltyul decisiv. Că de ratat pot să rateze și amărăștenii noștri!