Hai să facem pe docții și să încercăm să vorbim în termeni elevați depre nimic! Aceasta pare maniera prin care antrenorul Clinceniului încearcă să ne cucerească. Suntem în principiu greu de cucerit, cu atât mai puțin prin asemenea aberații ambalate în poleială roz
În timp ce fotbaliștii săi fac hențuri inexplicabile în propriul careu, antrenorul lor ne plimbă printre moduri de a muri, de la infarct la cancer, printre fraze enunțate ca niște principii de crez tehnico-tactic, dar care atunci când se rostogolesc pe gura sa mult prea locvace sună pentru inițiați ca niște cutii goale de tablă azvârlite pe scări. Asemenea nimicuri pot impresiona la Universitatea Populară, precum discursurile despre Cometa Haley rostite în fața babelor din sat, în nici un caz în ochii unor oameni care știu să ”citească” un meci de fotbal.
Conferențiind cu prețiozitate despre înfrângerea la pielea goală (0-5) pe care Academica din Clinceni a pățit-o la Craiova, oratorul de mucava a glorificat, a sanctificat și a fost la doar un pas să și beatifice primul sfert de oră al echipei sale. Or, la finalul acelui sfert neacademic al Academicii, pe tabela de scor era trecut 2-0 pentru adversari! Dacă un sfert de oră în care iei două goluri și nu dai niciunul e atât de evidențiabil, atunci cum or fi celelalte? Unde o fi găsit vorbitorul atâtea sensuri abisale într-un sfert de ceas în care ai săi deja aproape că rezolvaseră deja problema înfrângerii?
În logosul eruditului apar și zone de literatură științifico-fantastică, de fapt marea sa artă este de a amesteca stilurile literale cu o lingură de lemn atât de eficientă, încăt nimeni nu mai înțelege nimic. Eventual, auditoriul poate pica pe gânduri atunci când vine vorba despre faptul că nu-și explică anumite lucruri, că există semne de întrebare. Asimov, Doru Davidovici și toți ceilalți maeștri ai genului SF sunt mici copii față de acest autentic creator de suspan, de fan fervent al ciocnirii civilizațiilor. De parcă faptul că Achim prinde muște în propriul careu ar fi problema omuleților verzi veniți din altă galaxie, nu a antrenorului care l-a pregătit mental pentru acest meci și care l-a băgat în teren.
Palmaresul predicatorului în pustiu e demn de toate aprecierile: de când a fost instalat la Academica Clinceni, a pierdut toate meciurile (inclusiv în Cupă, la Buzău, cu divizionara secundă locală), mai puțin unul, terminat la egalitate, în care golul echipei sale a fost marcat cu mâna, într-un plagiat după Maradona demn de o cauză mai bună. Vorbitorul tot anunță termene de finalizare, ca la autostrăzile care nu se termină niciodată. Ba șase luni, ba cine mai știe câte luni, în vreme ce pe dumnealui l-a prins frigul toamnei cu doar trei puncte în cămară. În timp ce furnicile adună grăunțe, greierele melodramatic cântă fals pentru nimeni, și a început deja să dârdâie!
N-am mai scris despre cuvântărețul rostitor de maxime și minime de patru ani încoace, pentru că n-am mai avut prilejul, estimp dumnealui nemaiantrenând pe nimeni. Ultimele sale opere tactice se duc către Da Vinci. La Târgu Mureș, ultima echipă pe care a îndreptat-o decisiv către retrogradare, duhurile i-au subtilizat fițuicile, iar publicul a apucat să vadă niște mâzgăleli care probabil că se doreau ”Omul vitruvian” al lui Da Vinci. Ne era dor de grafia impecabilă a maestrului, dar și de arta sa inconfundabilă de a bătea cîmpii. Pentru răbdarea de care am dat dovadă, iată-ne acum pe deplin răsplătiți!