Steaua București a aniversat, pe 24 februarie, 35 de ani de la cucerirea Supercupei Europei, ediția 1986, dar disputată la începutul lui 1987. Victoria din fața celor de la Dinamo Kiev a însemnat câștigarea celui de-al doilea trofeu european la nivel de cluburi pentru „militari”, implicit pentru fotbalul românesc. Într-un eveniment special organizat la stadionul „Steaua”, Clubul Sportiv al Armatei a premiat o parte din foștii componenți ai acelui lot și staff cu un tricou din acest sezon și o plachetă specială.
Prezent la acest eveniment, Playsport.ro a reușit să discute pe tema acestui subiect cu Gavril Pele Balint, câștigător al acestui trofeu, dar și unul dintre cei care au înscris la Sevilla, în finala Cupei Campionilor Europeni.
Steaua aniversează 35 de la câștigarea Supercupei Europei. Cum vă simțiți în contextul în care, și după atâta timp, se vorbește de această performanță?
E un trofeu important. Calificarea a venit pe baza câștigării Cupei Campionilor Europeni. Mi-amintesc acel meci, din păcate pentru mine, nu am jucat decât puțin, pe finalul meciului. A fost un meci foarte greu, cu o echipă Dinamo Kiev extraordinar de bună. După numărul ocaziilor, meritau să câștige, însă am avut și noroc, pentru că Hagi, care era un executant bun de faze fixe, a reușit să marcheze acel gol, iar, mai apoi, în a doua repriză am reușit să conservăm rezultatul.
O garnitură a celor de la Dinamo Kiev cu doi câștigători de Balon de Aur (n.r. – Belanov și Blokhin) și Valeriy Lobanovsky pe banca tehnică. A fost un meci mai greu decât finala de la Sevilla sau cea din finala Cupei Intercontinentale?
În finala Cupei Intercontinentale, cred că meritam să câștigăm. Am avut și un gol valabil, anulat degeaba, de prietenul meu Miodrag Belodedici. Totuși, meciul cu Dinamo Kiev a fost cel mai greu, așa l-am simțit. Era o echipă foarte bună, cu o viteză de joc extraordinară și un contraatac foarte bine pus la punct. Sincer, sigur că și noi am avut, în acel moment, un portar Stângaciu care s-a achitat bine și a avut intervenții bune. Venise și Hagi la noi.
Venise doar pentru acel meci, dar a mai rămas trei ani.
El oricum voia mult să vină la Steaua. Dorința lui asta era. Da, așa era vorba, să vină doar meciul respectiv, dar a rămas.
Ați mai jucat o finală de Cupa Campionilor, ați jucat și semifinală, vă luptați de la egal la egal cu cele mai puternice echipe de pe continent. Astăzi nu atingem nici măcar un sfert din aceste performanțe.
N-ai cum să le mai atingi. E diferență foarte mare. Atunci nu era așa mare. Aveam lot bun, fotbalul românesc era puternic. Nu doar Steaua, dar și Dinamo și Universitatea Craiova au avut rezultate bune pe plan european. Acum s-a creat o mare diferență de valoare între noi, cei din est, și cei din vest. Sunt foarte mulți bani acolo, jucători care vin din campionate bune, din America de Sud. Asta e, va fi greu de acum încolo. Sistemul e altfel și nu cred că va mai fi o echipă românească într-o finală. A fost și mai scurt drumul, acum sunt din ce în ce mai multe meciuri.
Vă mai amintiți ce primă ați avut? După finala de la Sevilla, fiecare jucător a primit câte un ARO.
Nu, chiar nu mai știu. Am primit, sigur, o primă, dar nu-mi amintesc.
Ce v-a transmis conducerea echipei înainte și după meci?
Aveam un antrenor bun, pe care-l știam, era de-al nostru, Anghel Iordănescu. Am pregătit meciul bine, îi cunoșteam bine și pe ei. Ce să ne transmită? Ca-ntotdeauna: „Băieți, trebuie să câștigăm!”. Asta e Steaua și tot timpul joacă la victorie. A fost un contact frumos și cu Monte Carlo. Mulți nu-l văzuserăm. Țin minte și distracția de după meci. Am fost la o discotecă a Marianei Simionescu, fostă jucătoare de tenis, care avea o astfel de locație acolo. Ne-a invitat și am petrecut după acea finală.
Ați spus că asta este Steaua. Din păcate, acum este în Liga a 2-a, iar legile nu permit să promoveze, cel puțin nu acum. Are nevoie fotbalul românesc de Steaua în prima divizie?
Eu cred că are nevoie și, în general, Liga 1 are nevoie de echipele de tradiție și cele cu un bazin important de fani. Moare fotbalul altfel, dacă nu este susținut de suporteri care să umple stadioanele nou-construite, care sunt și foarte frumoase. Ce să facem? În primul rând, Steaua trebuie să se organizeze, poate sub altă formă, să creeze un lot bun, apoi să termine pe un loc de promovare. Momentan nu avem ce să zicem.