INTERVIU emoționant cu Cristi Pustai, antrenorul care a cântat cu Victor Socaciu. „El a plecat, iar noi am rămas singuri, niște oameni de zăpadă. Muzica lui mi-a legănat existența”

Bună ziua domnule Pustai? Ce faceți?

Nu prea bine. Dispariția lui Victor Socaciu m-a zdruncinat puțin. Însă așa e viața, uneori dură, cum spune și melodia, el a plecat, iar noi am rămas mai singuri, niște oameni de zăpadă. Eu cu melodia asta am crescut, muzica lui mi-a legănat existența. Am pierdut un om frumos și e un mare păcat când un om bun se duce.

Mai jos aveți melodia „Oameni de zăpadă” interpretată de Victor Socaciu, versuri Adrian Păunescu

Pustai și Socaciu, spectacol pentru a ajuta Centrul de Copii și Juniori de la Gaz Metan Mediaș

Când l-ați cunoscut pe Victor Socaciu? Sunteți un iubitor de folk și cred că în această comunitatea, la festivaluri, evenimente, de obicei vă întâlneați cu toți artiștii

L-am cunoscut, așa cum ți-am spus, ascultându-i muzica, la Cenaclul Flacăra. Ne-am văzut ultima oară în urmă cu 6 sau 7 luni, trebuia să merg și eu la festivalul de la Breaza, acolo unde s-au îmbolnăvit foarte mulți folkiști, când au luat acest virus, însă programul nu mi-a permis. Cu Victor am stat mai mult de vorbă când a venit la Mediaș, am făcut un spectacol foarte frumos, ceva în genul Cenaclului Flacăra, un spectacol caritabil, banii au mers către Centrul de Copii și Juniori de la Gaz Metan. Și am atunci am povestit, am vorbit, am cântat, a fost superb. Atunci am reușit să stau mai mult cu el.

Știați de problemele dânsului de sănătate?

Știam că e bolnav și am sperat că o să treacă peste aceste probleme. Victor a fost un om care merita mai multă mediatizare, a dus steagul folk-ului și muzica asta ne-a unit.

VEZI povestea fabuloasă a nașterii imnului Rapidului

„Ascultam și fredonam imnul Rapidului chiar și înainte de a ajunge să antrenez în Giulești”

Pot spune că și imnul Rapidului. Ați antrenat în Giulești și ați simțit puterea acestui imn pe care Victor Socaciu și Adrian Păunescu l-au inventat, practic, dintr-o sclipire de care doar geniile pot fi capabile  

Imnul Rapidului mi-a plăcut în mod deosebit, l-am ascultat mult, chiar înainte să ajung să antrenez acolo. L-am fredonat peste tot în țară, pentru că sunt mulți rapidiști și, de fiecare dată, nu e așa, suntem peste tot acasă. Din păcate, rămânem mai puțini și aceste genii, despre care tu vorbești și ai mare dreptate, ne părăsesc. Însă nu se vor stinge niciodată, trăiesc prin vers, prin muzică, rămân nemuritori. Dumnezeu să-l odihnească!