INTERVIU de colecție. Anton Weissenbacher, neamțul care a triumfat cu Steaua la Sevilla. „ Steaua e în Ghencea și Ghencea rămâne Steaua! Atât! Restul? Povești… Becali, procese, decizii”

Anton Weissenbacher (56 ani) este jucătorul care a pus umărul, inima și tibia la cucerirea Cupei Campionilor Europeni, trofeul suprem al fotbalului românesc.

O prezență discretă, fundașul stelist s-a stabilit în Germania la începutul anilor 90, lucrează de mai două decenii într-o companie de construcții, și a mai rămas legat de România prin părinții săi și Steaua: „Iubirea tinereților lui”.

Prezent la evenimentul organizat cu ocazia inaugurării noului stadion din Ghencea, Anton Weissenbacher a oferit, a doua zi după festivitate, un interviu în exclusivitate pentru PlaySport.ro. O intervenție rară, decentă, curată, gândurile unui om cu ținută nemțească și suflet românesc.

A vorbit Anton Weissenbacher, neamțul care a triumfat cu Steaua la Sevilla

Bună ziua domnule Weissenbacher! De la PlaySport.ro vă deranjez și, după ce v-am văzut în salba gloriilor steliste prezentă la inaugurarea noului stadion din Ghencea, mi-am dorit să aflu cum v-ați simțit? Sunteți rar la vedere și scump la vorbă…

Vă mulțumesc frumos pentru interes, eu nu sunt un om al vorbelor, nu mi-a plăcut niciodată să ies în evidentă, m-am ferit de expunere, nu e stilul meu, așa am fost croit, sunt alții care merită mai multă atenție și au și mai multe de spus. Cât despre eveniment, a fost extraordinar. Mi-a făcut o plăcere foarte mare, am avut emoții, cum se spune… pielea de găină. Colegii, stadionul, galeria, amintirile, totul a fost superb! Un singur lucru nu a fost cum trebuie!

Care?

Că am mai îmbătrânit! Unii mai puțin, alții mai mult. Din păcate au mai și plecat dintre noi. Ce putem face? Așa e viața! Trebuie să acceptăm acest lucru, au trecut anii, rămânem cu amintirile și pielea de găină.

Anton Weissenbacher, câștigătorul Cupei Campionilor Europeni care lucrează în construcții: „În Germania am fost foarte respectat”

Când ați fost în Ghencea ultima oară și ce impresie vă lăsă noul stadionul?

Am fost la ultima noastră întâlnire, când am sărbătorit 30 de ani de la Sevilla. Atunci mi-am văzut, pentru ultima oară, colegii. Stadionul e minunat, fanii superbi, noi… mai bătrâni (râde).

Ce faceți dumnevoastră în prezent? Sunteți stabilit în Germania de foarte mult timp…

Sunt bine, lucrez la o firmă de construcții de foarte mult timp și îmi merge foarte bine, de-asta am și plecat așa de repede, trebuie să merg la lucru, mai am puțin până ies la pensie. Și mă bucur de familie, de nepoți. Băiatul meu a jucat fotbal, însă nu profesionist, mai mult de plăcere. Să știți că în Germania am fost foarte respectat. Îmi merge foarte bine, practic eu am trait mai mult în Germania decât în România!

„În România sunt neamț, în Germania sunt român”

Când vorbiți de respectul nemților vă referiți la postura dumneavoastră de câsștigator al Cupei Campionilor Europeni?

Exact. Toți cei din comunitatea în care m-am stabilit știau acest lucru. Eu am o vorbă: În România sunt neamț, în Germania sunt român (n.r râde).

Și eu vă întreb, care mai este legătura dumneavostră, în prezent, cu România?

Părinții mei, pe care îi vizitez în fiecare an. Și site-urile de sport, unde mai urmăresc evenimentele și discuțiile din fotbalul românesc. Acestea sunt contactele mele cu realitatea societății și mișcările fotbalului din România.

„Lăcătuș a fost, mereu, feblețea spectatorilor, băiatul care aduce golul”

Și ce impresie vă lasă aceste discuții? Mă refer aici la acest subiect legat de Steaua vs FCSB?

Nu prea știu eu care e situația, nu mă pricep, nu m-a preocupat extraordinar. Cred și știu un singur lucru. Mereu am știut, știu și o să conștientizez fără resentimente: Steaua e în Ghencea și Ghencea rămâne Steaua! Atât! Restul sunt povești… Becali, procese, decizii.

Să revenim la acest eveniment, festivitatea la care ați fost invitat și ați participat. Tricoul cu numărul 7, cel pe care l-a purtat Marius Lăcătuș, a fost retras. Ce părere aveți?

Vă spun sincer că nici măcar nu am știut. Colegii mi-au spus și am mai văzut pe facebook. Lăcătuș a fost, mereu, feblețea spectatorilor, băiatul care aduce golul. Da, așa e, numărul 7 nu o să mai existe în Ghencea! Numărul 7 este Lăcătuș și rămâne, pentru eternitate, la el.

O ultimă întrebare domnule Weissenbacher, acum, când sunteți cu un picior în avion și vă pregătiți să vă întoarceți acasă, în Germania. Vă gândiți să vă întoarceți, vreodată, în România și în fotbalul românesc?

Nu! Deloc. Casa mea este Germania, aici am familia, locul de muncă, m-am obișnuit, sunt fericit, împlinit. De România mă leagă părinții, amintirile Steaua, care este iubirea tinereților mele.

Vă mulțumesc și vă urez un zbor plăcut!

Să ne revedem și să ne auzim cu bine!

Cine este Anton Weissenbacher?

S-a născut la data de 20 Ianuarie 1965, la Baia Mare.
A jucat la Baia Mare – anii 1983-1985, Steaua- între 1985-1987, Universtatea Craiova, în sezonul 1987-1988, FC Bihor, între 1988-1991, respectiv Eintracht Trier, timp de șapte ani.

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...

În tricoul Stelei a câștigat: Cupa Campionilor Europeni (1986), Supercupa Europei (1987), două titluri de campionale României Campion ale României (1986, 1987) și Cupa României (1987).