Un interviu pe care ni-l dorim epocal se poate transforma foarte ușor într-o oroare. E situația celui oferit de Gigi Becali în seara de Crăciun la România TV
Trebuie să știm să facem distincția între un boom de presă și o enormitate, Atât ca jurnaliști, cât și ca simpli telespectatori. Să discernem între rating și maltratarea bunului simț. Între un subiect de interes și masacrarea decenței.
Readucându-ni-l pe Gigi Becali în atenție după câteva luni de tăcere benefică și lui, dar și nouă, România TV asta a făcut. A zdrobit ratingurile, s-a încununat cu cifre extraordinare, însă a transferat asupra numeroșilor săi telespectatori întregul mesaj toxic pe care celebrul intervievat îl transmite de fiecare dată când apare la rampă.
Personal n-am urmărit în direct epocalul interviu. Am alte preocupări decât savurarea bigotismului emis dintre ziduri aurite. Însă ecourile interviului sunt îngrozitoare.OMUL A AJUNS SĂ MULȚUMEASCĂ PANDEMIEI PENTRU CĂ A ÎNCHIS MALL-URILE ȘI CLUBURILE! Că erau lucrarea diavolului. Or fi fost și or fi! Dar nu poți să fii dreptcredincios și să mulțumești unei molime care a pus milioane de oameni pe patul de spital, iar pe alții i-a trimis chiar pe lumea cealaltă! E ca și cum ai aduce mulțumiri ciumei din Evul Mediu că i-a mai rărit pe oameni, sau cutremurului din 1977 că a dus la apariția Casei Poporului și a întregii zone de Phenian a centrului Bucureștiului.
Nu poți mulțumi niciodată unei nenorociri, unui cataclism, unei întâmplări în urma căreia mor oameni. Mulți oameni! N-o poți face nici dacă ești cu desăvârșire păgân, iar dac-o faci smerit, dintre icoane, e cu atât mai înspăimântător!
Nu interesează pe nimeni dacă te vaccinezi sau nu, dacă ai impresia că ți se bagă un cip sub piele, dacă vrei sau nu să te călugărești, dacă virusul a fost sau nu creat de diavol, în laboratoarele sale. Sunt părerile tale de bigot păcătos în tinerețe care vrea acum, la vîrsta părului alb, bând apă multă, să facă șpriț licoarea păcatelor de pe vremuri. Fiecare avem crezul nostru, mintea noastră, Dumnezeul nostru și n-avem nevoie de predici ținute din amvonul aurit, cumpărat cu banii afacerilor cu Statul, adică prin prețul suferinței celor mulți, din care a izvorât bunăstarea ta.
Dacă există ascultători (și iată că există, ratingul interviului de Crăciun e colosal), n-au decât să se spele pe cap cu toate inepțiile debitate acolo. Sau să- creadă în ele, să și le însușească. Însă adulatorii sinistrului personaj nu trebuie să uite o clipă că idolul lor, în zi de naștere a lui Iisus, a mulțumit acestei nenorociri care le-a secerat apropiații și le-a înnegrit inimile. Cum îl rabzi, Doamne?