Ilie Năstase a vorbit, în exclusivitate pentru PlaySport.ro, despre noua manieră de salut folosită de sportivi, la finalul întâlnirilor, din cauza păstrării distanţării sociale. Ilie Năstase ia în râs noul salut din tenis, folosit de sportivi, la finalul întâlnirilor, din cauza păstrării distanţării sociale.
Fostul număr 1 mondial are nostalgia anilor în care făcea furori pe terenul de tenis. Și nu doar a partidelor încinse, ci chiar și a felului în care se salutau sportivii la finalul acelor încleștări. Ilie Năstase nu vede cu ochi buni noul obicei al jucătorilor, de a-și atinge rachetele, dincolo de fileu. El a luat în râs maniera actuală de salut folosită de sportivi, la finalul întâlnirilor, cauzate de păstrarea distanţării sociale:
Povestea asta cu atinsul rachetelor de tenis mi se pare incredibilă. Mie nu-mi place. Parcă nu e viaţă acolo. După ce ai depus energie, ai încercat totul să fii mai bun ca cel din faţa ta, totul se termină aşa, dintr-odată. Eu săream fileul, îmi luam adversarul în braţe, îl pupam. Aşa am făcut cu Björn Borg după ce m-a bătut la Wimbledon, cu ani în urmă. Aşa sunt eu, aşa simt…Măcar de i-ar permite la final învinsei să-i facă praf racheta adversarei. Sau invers!”
Ilie Năstase vorbește despre moarte și moștenire. Nasty a dezvăluit că nu are loc de veci, dar a primit o „ofertă” din partea lui Țiriac. Prietenia fără egal dintre Ion Ţiriac şi Ilie Năstase a devenit proverbială, trecând cu brio proba timpului. Legaţi de un destin comun de mai bine de 50 de ani, cei doi mari sportivi nu au lăsat niciodată ca lupta pentru titulatura de “cel mai bun tenismen român al tuturor timpurilor’ să le afecteze în vreun fel strânsa “frăție”:
M-a întrebat, cândva, Ion Ţiriac dacă mi-am găsit un loc de veci, dacă mi-am aranjat treburile astea de după, ştiţi dumneavoastră! Şi eu i-am spus că nu am aşa ceva, un loc de veci. Că nu m-a preocupat chestiunea asta. A zist că el şi-a cumpărat o parcelă la Bellu, unde-şi ridică un mausoleum (n.r: râde). Şi Țiriac a adăugat pe loc: ”Te invit la mine!” M-am uitat la el şi i-am spus doar atât: ”Vin, dar cu condiţia să stau eu deasupra. Că toată viaţa ai fost tu deasupra. Acum ar fi momentul să mai facem schimb!”