Într-un moment în care fotbalul românesc nu o duce prea bine, transferurile tinerilor fotbaliști prin Serie A, pe la echipe de tradiție precum Galata sau Rangers sunt adevărate guri de oxigen.
”Pacientul” fotbal nu e mort de-a binelea în România. Respiră, fie și prin mască, ceea ce este ceva mai mult decât nimic.
Desigur că în toată această vâltoare, când se vehiculează nume, sume și mai apar și declarații, eternul sceptic regăsit uneori chiar în persoana jurnalistului care a pierdut o știre e gata să caute firul de păr în mâncare. Și dacă nu-l găsește, îl poate inventa.
De aceea, uneori eu nu înțeleg… Dacă nu-l crezi pe Becali că Arsenal are oferta pregătită pentru Ianis Stoica, nu-l crezi pe Meme, care-ți confirmă interesul, nimic nu te împiedică să suni direct la Arsenal, așa-i? Să-ncerci să iei tu legatura cu Mikel Arteta dacă ceea ce îți anunță ”vânzătorul” nu prea te satisface și vrei tu să deții adevărul absolut. Se poate și știu bine ce zic.
De aceea, fac un mic remember cu vremurile în care presa pompa la greu știri cu Nicolae Dică curtat de Valencia. Întâmplător, fostul decar al Stelei/FCSB se afla cu echipa în cantonamentul de iarnă la Oliva, la câțiva kilometri de destinație, și tot întâmplător, eram și eu acolo. Lucrurile au luat-o razna în clipa în care un coleg a aruncat pe piață bomba că Dică ar fi dispărut din hotel ca să negocieze cu ”liliecii”.
Moment în care am decis să las naibii amicalul cu Wisla Cracovia, să urc în mașină destinația Paterna, acolo unde Ronald Koeman ținea conferința de presă de dinaintea meciului cu Villareal. Pe drum, colegii de la Pro TV făcuseră o pană, așa că dincolo de rivalitate, i-am luat cu noi și ne-am înființat la Koeman, la finalul întâlnirii cu presa.
M-am prezentat, am explicat și am întrebat:
”Sunteți în tratative cu fotbalistul român de la Steaua, Nicolae Dică?”, iar răspunsul n-a lăsat loc de interpretări. ”Nicolae și mai cum? Îmi pare rău, e o minciună. Mă interesează Chivu și Mutu, da, dintre români, dar nu am bani pentru ei!„, a spus antrenorul de atunci al Valenciei. De aceea, vin și spun, nimic nu este imposibil și totul se poate afla. E simplu. Când nu ai însă argumente, e bine să mai taci….
Revenind la situația de față, nu este imposibil nici ca un tânăr fotbalist român să sară-n ochii scouterilor de afară. Nici vorbă. Și ceea ce e bine de decantat e că de la ofertă la transfer e o cale atât de lungă, vorba lui Eminescu.
Evident, e musai de precizat, e necesar chiar să fie făcută diferența clară între negocieri directe și tatonări. Dar, cum ar veni, știrea există. Este reală.
Ilie Dumitrescu – despre care poți să zici orice, dar nu că nu e un fin cunoscător și nu stăpânește noțiuni de genul acesta – a spus cu subiect și predicat în studio la Digisport că marile cluburi sunt interesate, în special, de jucători foarte tineri, cu potențial.
Dar și că dacă mutarea se va perfecta acum, sunt șanse spre zero ca Ianis Stoica, fiul fostului stelist Pompiliu Stoica, să intre direct în focurile Premier League, în tricoul lui Arsenal.
Cel mai probabil, Gunners l-ar putea împrumuta la o echipă mai modestă din circuit sau chiar să-l folosească la Under 23, echipa de rezerve, până când va fi pregătit. Până când va îndeplini un barem de apariții, goluri și, atenție, nu numai.
Ceea ce nu a punctat Ilie Dumitrescu este că marile cluburi – de aceea sunt mari – țin cont și alte aspecte, care pe unii mucaliți îi fac să zâmbească în colțul gurii. Dar care sunt tratate cu maximă importanță de grupările astea pe care le admirăm noi, românii, de la distanță. Și care uneori opresc ”la mustață” transferuri ca și făcute.
Iar o chestiune pe care ei pun accent este școala. E foarte importantă în economia unui transfer. Este vital ca tânărul fotbalist nu neapărat să fie eminent, să coboare în iarbă de pe gardul Academiei, dar să arate seriozitate în ceea ce privește studiile. Să își dea BAC-ul, de exemplu. De aceea – fac o paranteză – cred eu, îmi cer scuze dacă deranjează, că Tavi Popescu poate să aibă tot talentul din lume, dar dacă școala nu devine o prioritate și va lăsa Bacalaureatul la opționale, cu greu va putea fi luat în seamă la nivelul care contează. La singurul nivel care contează.
Ca să revin, e bine pentru Ianis Stoica să știe că dacă va avea și carte, va avea și parte de un transfer fără turbulențe în stratosfera fotbalului britanic. Și ce mai este bine de asimilat și conștientizat că, pe lângă calități, carte, pregătire, este foarte importantă și ”școala vieții”, așa cum i se spune pe la noi.
Conduita decentă în viața privată este o condiție sine qua non. Știu, o să-mi spuneți că John Terry rupea cluburile în două și vizita secția de poliție regulat, după o beție cruntă. Însă aia e altă poveste, cu adnotările de rigoare. Când vine vorba însă de tineri recruți, aduși din alte țări, crescuți în alte campionate, oamenii sunt circumspecți. Analizează cel mai mic detaliu.
Folclorul fotbalistic păstrează o istorie din asta spumoasă, romanțată, cel mai probabil, nu știu eu cât adevăr este în ea. Dar am reținut esența, pentru că mi s-a părut și amuzantă, și de luat aminte.
Legenda spune că în vederile lui Alex Ferguson se afla un tânăr promițător, îmi scapă numele, iar sir Alex îl voia cu tot dinadinsul la United. Însă după monitorizare îndelungată, discuții, tam-tam prin presă, contacte cu clubul la care era legitimat jucătorul, brusc s-a încheiat totul. Așa, pur și simplu. Case closed.
După un timp, a apărut și explicația, ”pe surse”. Ferguson ar fi apelat la serviciile unui fost agent MI6, pentru a cunoaște toate detaliile despre viața privată a fotbalistului și ar fi aflat că… pe băiat îl înșela iubita. Iar atunci managerul lui Manchester United ar fi renunțat la tot, explicându-i mai apoi unui apropiat: ”Și noi ce-am fi făcut cu el, de exemplu, dacă ar fi aflat despre trădare în ziua finalei Ligii Campionilor?”